marți, 22 aprilie 2014

Chiar daca

...Chiar daca te-ai saturat de viata ta acra cu gust de lamaie , cred ca nu trebuie sa disperi...Tot ce-ti ramane de facut este sa gasesti pe cineva care s-a saturat de propria-i viata cu gust de vodca...O sa faceti o pereche minunata impreuna...
...Chiar daca esti femeie dar te-ai nascut barbat , cred ca nu trebuie sa disperi...Tot ce-ti ramane de facut este sa gasesti pe cineva care se cheama Botezatu...O sa faceti o pereche minunata impreuna...
...Chiar daca esti scund , chel , cu ochelari , cred ca nu trebuie sa disperi...Tot ce-ti ramane de facut este sa gasesti pe cineva care latra si poarta zgarda...O sa faceti o pereche minunata impreuna...
...Chiar daca latri , porti zgarda dar nu ai si tu o catelusa , cred ca nu trebuie sa disperi...Tot ce-ti ramane de facut este sa gasesti pe cineva scund , chel , cu ochelari...el va putea sa te satisfaca pentru ca are si degetul opozabil...O sa faceti o pereche minunata impreuna...
...Chiar daca esti blonda , cred ca nu trebuie sa disperi...Tot ce-ti ramane de facut este sa gasesti pe cineva cu gluga si o coasa in mana...O sa faceti o pereche minunata impreuna...

...Chiar daca esti manelist , cred ca nu trebuie sa disperi...Tot ce-ti ramane de facut este sa-l iei pe Guta la un concert Metallica...O sa faceti o pereche minunata impreuna...

p.s. ...daca esti Simona Gherghe sau Mircea Badea atunci trebuie sa disperi...

Prostioare

...De cele mai multe pierdem din vedere placerile simple ale vietii...Atunci cand cineva te enerveaza aminteste-ti ca 42 de muschi sunt pusi in actiune pentru a te incrunta...42...nu este mai simplu sa folosesti decat 4 muschi ?...4...atat este nevoie ca sa-ti intinzi bratul si sa-i futi o palma peste cap...
...Statisticile privind sanatatea ne arata ca unul din fiecare patru romani sufera de o forma de boala mintala...Acum ganditi-va la cele mai bune si apropiate trei persoane...Sunt in regula ?...Atunci e vorba despre tine...
...Noaptea trecuta stateam linistit , intins pe spate si ma uitam la stele...Si atunci m-am intrebat...Unde naiba e tavanul meu ?!?!...
...I-am marturisit psihiatrului meu ceea ce simt si anume ca toata lumea ma uraste...M-a linistit spunandu-mi ca este ridicol...Inca nu m-a intalnit toata lumea...
...Ma uit la stele si te vad pe tine...Ma uit la luna si te vad pe tine...Privesc copacii si florile si te vad pe tine...Totusi , esti buna sa te dai la o parte ?...Nu mai vad nimic din cauza ta...
...Daca intr-o zi oarecare , in timp ce mergi , vezi ca totul dar absolut totul iti iese in cale , ai grija , inseamna ca circuli pe banda gresita...
...Bunica mea a murit in somn...in pace...linistita...nu tipa ca toti pasagerii din masina ei...

Testul

...Inainte de a ma casatori am fost prieten cu sotia mea un an de zile...Familia mea o placea , prietenii ma incurajau...Sora ei mai mica purta numai fuste mini si bluze taiate sub sani . De cate ori trecea pe langa mine scapa cate ceva pe jos (deliberat pentru a-mi arata ca poarta in fiecare zi o alta si alta lenjerie)...Intr-o zi m-a sunat si mi-a cerut sa vin pentru a verifica invitatiile de nunta (sotia mea nu era acolo)...Era singura cand am ajuns . Mi-a soptit ce sentimente nutreste si ca a vrut sa faca dragoste cu mine din prima clipa in care m-a vazut...Eram intr-o totala stare de soc fara sa pot scoate un cuvant...Imi zice ca ma asteapta sus in dormitor...Am inghetat privind-o cum urca pe scari aruncandu-si din mers chilotii spre mine...Am stat ragaz de o clipa apoi m-am intors si m-am dus direct la usa de la intrare . Am deschis-o brusc si am luat-o la fuga spre masina fara sa ma uit in urma...Atunci i-am vazut...Viitorii socri stateau acolo in picioare ''suntem foarte fericiti ca ai trecut micul nostru test...nu puteam gasi un sot mai bun pentru fiica noastra...bine ai venit in familie'' si cu lacrimi in ochi m-au imbratisat .
...Morala ?...Daca vreti ca totul sa se termine cu bine , niciodata sa nu aveti prezervative la voi...Pastrati-le , in siguranta , la masina...

De-ale fizicii

Foarte multi prieteni ma intreaba ce cred despre Iad...este exoterm (emite caldura) sau endoterm (absoarbe caldura) ?...
   In primul rand trebuie sa stim daca masa Iadului se modifica in timp...pentru asta trebuie sa facem raportul intre sufletele ce intra in Iad si cele care parasesc Iadul...putem afirma cu siguranta ca o data ce un suflet ajunge , el nu va pleca . Deci nici un suflet nu va pleca...Dar oare cate suflete intra ?...Daca privim in miile de religii existente astazi observam ca au un numitor comun si anume , daca nu esti unul din membrii lor cu siguranta vei merge in Iad...Si cum exista mai mult de o religie si oamenii nu pot face parte din mai mult de o religie , concluzia este clara...toate sufletele merg in Iad...Acum , rata mortalitatii este mai mare decat cea a natalitatii deci ne putem astepta ca numarul de suflete din Iad sa creasca exponential...Conform legii lui Boyle , pentru ca temperatura si presiunea sa ramana la fel , ar trebui ca volumul Iadului sa creasca cu numarul sufletelor....Si atunci exista doua posibilitati
         1. Daca Iadul se extinde intr-un ritm mai lent decat ritmul in care intra sufletele in el , atunci temperatura si presiunea in Iad vor creste pana cand vor cuprinde intreg pamantul
         2. Daca Iadul se extinde intr-un ritm mai rapid decat ritmul in care intra sufletele in el , atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand Iadul va ingheta
    Deci ????......Nu ne ramane decat sa acceptam postulatul pe care mi l-a trimis Mihaela Radulescu pe facebook (cand am intrebat daca putem face sex si mi-a raspuns ''numai cand va ingheta Iadul'')...Cum nici pana astazi nu am reusit sa am o relatie sexuala cu ea este clar ca teoria 2. nu poate fi adevarata...
   Iadul este exoterm...q.e.d. 

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Dorinta

Principiu

...Ieri , un prieten avea ochii in lacrimi...Era devastat...Bunicul lui murise...Bine , era de asteptat , medicii ii dadusera acum zece ani doar o luna de trait . Si iata ca venise sorocul . A fumat si a baut in draci o viata intreaga si nu a avut nici pe naiba...pana l-a luat . Prietenul meu nu mai stia in ce parte sa o ia...era ratacit...ramasese , acum , doar cu doi prieteni pe facebook (el si bunica , o femeie batrana cu batic) . Prietenul asta arata ca un idiot si vorbeste ca un idiot . Dar , daca il intalnesti , sa nu te lasi pacalit de aparente...el este intr-adevar un idiot . Cred ca o sa renunt la aceasta amicitie . Ce incredere sa mai am in el daca accepta prieteni ca mine ?...
...De fapt nici in sotia mea nu mai am incredere...Casnicia este arta de a cauta probleme...Sunt un barbat de succes...In spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie . Iar in spatele acestei femei se afla sotia barbatului...eu am vazut-o prea tarziu...stai , stai , nu mai da...in ce ai incredere mai mare , in mine sau in ceea ce vezi ?...cum adica ce caut cu aceasta femeie ?...pentru ca in fiecare clipa a zilei imi aminteste de tine (de fapt ea imi aminteste mai mult de tine decat imi amintesti tu de tine)...nu , nu-mi pasa de viitorul nostru...ce a facut viitorul nostru pentru mine pana acum ?...nimic...m-am nascut la o varsta foarte frageda si pe viitor l-a durut in c.. de asta .
...Cred ca atunci cand se ajunge la divort , principala si singura cauza este aceea ca te-ai casatorit...Acesta este principiul meu la care nu renunt niciodata...Daca nu va place , insa , am si altele...


joi, 27 martie 2014

Excursia

 Toate faptele si personajele de mai jos sunt reale...Orice asemanare cu imaginatia este pur intamplatoare...Agentia de turism organizatoare a tinut sa ramana anonima...Eu nu am tinut si tot am ramas anonim o viata intreaga . 
 M-am hotarat intr-o dimineata in timp ce citeam o carte de calatorie plina de suspans-Mersul Trenurilor . Cu jaluzelele trase , sorbeam fiecare cuvant de pe ruta Orodel - Apele Vii , personalul de 9 . Cand am ajuns (cu intarziere) la Livezeni , nu am mai suportat tensiunea si am coborat...cu picioarele pe pamantul camerei mele . Asa pofta mi se facuse de o excursie ca as fi mancat si resturile de Pedigree ale catelusului meu...Noroc ca nu am caine...
...Aventurier din fire , am pus mana pe telefon..."Alo , alo...dati-mi va rog aeroportul...cat ?...20 de miliarde...ati innebunit ?...nu , nu vreau sa-l cumpar...dati-mi legatura cu aeroportul...alo , alo...aeroportul ?...nu sunteti aeroportul ?...aaa...sunteti centralista...duduie , dati-mi si mie la raionul de excursii...daca aveti si excursii second , folosite de altii , nu ma deranjeaza"...
  Si asa , iata-ma asteptand avionul care o sa ma duca in prima mea excursie...Intreb la ce ora e plecarea...Mi se spune sa astept zece minute , timp in care dorm cateva ore sub un geamantan...Ma trezesc brusc...Cechinuuuuu , cechinuuuuuu...Alerg repede in fata , femeile vin dupa mine , barbatii vin dupa femei , copiii vin si ei-cand te astepti mai putin...
  Cand ajungem suntem anuntati - la hotel - ca toti cei care au peste 30 de kg vor fi obligati sa manance cu un singur betigas . Receptionera ne spune ca nu are camere libere . Asteapta un grup din Romania...noi suntem ?...pai ce ?...romanii merg in doua picioare , au haine pe ei si vorbesc cu gura ?...Ne anunta ca masa este tip bufet si o gasim in fiecare camera pe bufet...Din pacate nu au mai avut paturi sa puna sub cearceafurile intinse pe jos...Avem apa non stop pentru ca doar ce s-a fisurat o teava , avem si aer conditionat...conditionat de plata a 5 euro pe zi...
...Va urma...sau mai bine , nu...NU ?...


Cadoul

  Mi-a trimis un mesaj o alta prietena , Laura V. , (tot) din Bucuresti , (tot) studenta la Psihologie...sunt un caz patologic din moment ce starnesc interesul profesionistilor in domeniu...
  "Blogul tau este trist si deprimant...de ce as citi niste texte apasatoare si dezolante" 
  Sincer e greu si pentru mine sa citesc asa ceva...mai usor imi este sa le scriu...de fapt nu fac decat sa pun in cuvinte ceea ce simt cu adevarat . Si asta in incercarea de a va provoca si a ma imprieteni cu voi toti...de a ma imprieteni cu prietenii mei...
...Un parinte a fost foarte fericit si surprins cand , de ziua lui , ghemotocul lui de fetita de numai 4 anisori i-a daruit o cutie mare , frumos ambalata...Cu lacrimi in ochi , mainile tremurande , a desfacut funditele si fara rabdare a rupt cutia...A ramas perplex si descumpanit...Cutia era goala...Privirea s-a incruntat...S-a intors rastit..."Este o gluma proasta , asa ceva sa nu mai faci niciodata , auzi , sa faci cadou o cutie goala , sunt foarte suparat"...
...Alergand spre camera ei , printre sughituri si suspine , fetita a strigat..."Nu este goala...este plina cu toata dragostea mea"...
   Prieteni , chiar daca nu gasiti nimic in acest blog , sa stiti ca este umplut cu toata dragostea mea...Multumesc...

miercuri, 26 martie 2014

Psihologie

  Cand suntem copii toti avem vise , aspiratii , incercam sa atingem nerealitati inimaginabile...De ce atunci cand suntem tineri suntem atat de imaginativi si atat de dispusi sa credem ?...Oare pentru ca suntem , inca , atat de nevinovati ?...Ce se intampla , oare , intre copilarie si maturitate , incat uitam toti cine suntem cu adevarat ?...
  Diferenta dintre copilarie si maturitate este abilitatea de a transforma visele tale in actiuni .   Copilul din tine crede  , in timp ce adultul din tine actioneaza . 
...Oare visele au fost prea mari pentru mine ?...Oare eu am fost prea mic pentru aceste vise ?...
...Totul este gresit...Dar nimic nu este cu adevarat gresit...

Stati aproape

"...Asta este...Voi merge mai departe..."
  Foarte des aud asta in jurul meu...Si , la fel de des , ii evit pe cei care spun asa...Pentru ca ceea ce nu au reusit ei sa inteleaga este faptul ca , nici viata si nici moartea nu au un sfarsit...sunt doar etape de eternitate...
  Stati aproape de cei care spun "Totul e bine asa cum este dar am nevoie si de...si de...si de..." . 
  Evit pe cei care se intalnesc pentru a discuta , serios si pretentios , orice decizii pe care comunitatea trebuie sa le ia...Ei inteleg totul si petrec zile in sir incercand sa arate cat de intelepti sunt...
  Stati aproape de cei care canta , spun povesti , se bucura de viata si ochii lor stralucesc de fericire...Fericirea este contagioasa...
  Stati aproape de cei care permit ca lumina iubirii sa straluceasca fara restrictii , fara recompense , fara teama de a fi fost inteleasa gresit...
  Indiferent de cum va simtiti dimineata , fiti pregatiti sa-i primiti in suflet pe cei care lumineaza lumina voastra mai departe...
  Uitam ca lumea nu este ce ne-am imaginat noi ca este...Daca intr-o zi cineva a spus "Esti urat" , cu numai aceste doua cuvinte au furat toata increderea noastra de sine...Si devenim urati si amarati...
...Stati aproape de voi...


luni, 24 martie 2014

Crucea

...Am incercat sa-l pacalesc pe Dumnezeu...Am carat crucea pe care mi-a dat-o , ceas de ceas , zi de zi , an de an...La un moment dat , cand nu a fost atent , am oprit si , cu un fierastrau , am taiat o bucata mare din ea dupa care am pornit din nou la drum...Oooooo...ce usoara este acum...Nu peste mult timp am dat de o prapastie...Pe partea cealalta totul era in pace si liniste dar aveam nevoie de un pod pentru a ajunge acolo...Am incercat sa folosesc crucea drept pod...Nu am reusit , putin prea scurta...
...Apoi mi-am dat seama ca eu insumi am taiat din cruce exact ce lipsea pentru a-mi permite sa traversez abisul...


Am invatat

...Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca . Tot ce poti sa faci este sa iubesti . Restul e     tacere...
...Am invatat ca , indiferent cat de mult imi pasa , primesc de la oameni nepasarea...
...Am invatat ca este nevoie de ani pentru a construi increderea si doar cateva secunde pentru a o distruge...
...Am invatat ca , uneori , atunci cand sunt suparat am tot dreptul sa fiu suparat...
...Am invatat ca , doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum ai vrea tu , nu inseamna ca nu te         iubeste cu toata fiinta...
...Am invatat ca familia ta nu va fi mereu acolo , pentru tine...
...Am invatat ca , indiferent cat de bun iti este un prieten , tot iti va face rau la un moment dat...
...Am invatat ca nu conteaza cat de rupta iti este inima , lumea nu se va opri pentru durerea ta...
...Am invatat ca , desi doi oameni se uita exact la acelasi lucru , pot vedea ceva total diferit...
...Am invatat ca viata ta poate fi schimbata in cateva minute de catre oameni care nici macar nu te     cunosc...

Trezirea

  Iata ce se intampla cu un blog in care nu scrii nimic o buna perioada de timp...cum era de asteptat , graficul vizitelor este in cadere libera...ca in viata...o viata in care nu faci nimic
  Si , tot ca in viata , stateam , priveam , oftam...dar nu faceam nimic...
  Pana cand o prietena despre care nu stiu mai nimic , decat ca se cheama Simona si este studenta in Bucuresti la Psihologie , a scris o poezie...m-a trezit...treziti-va si voi...
                                               ...multumesc...

Sa inteleg,a defini si a simti,si a gandi
Ramane-o creanga si ceva
Pe care stau,nu pot pleca…
Sa inteleg-Cum as pleca? Cum as putea?
Sau sa raman in viata mea!

Ma chemi acuma doar in vis
Sa vin, sa stau, cum mi-ai promis,
Sa rad,sa plang,in preajma ta
Sau sa-nteleg, ca nu pot sta…
Sau sa raman in viata mea?

Ma doare tot in viata mea
Ma doare nechemarea ta,ma doare gandul de-a pleca,
Sa stau aici..si nu pot sta
Sa vin sa plec altundeva,
Sau sa raman in viata mea…

Si-atunci ma-ntorc,in partea mea
Si-o dau in doua si ceva,
Caci vreau sa nu ajung candva,
Sa inteleg plecarea ta,sa-ti dau din ea,
Din viata, mea
Sa pot ramane-n viata ta!

                                                            by Simona Sim

sâmbătă, 8 martie 2014

Grafic Google

...Stiti sau nu , fiecare blog este monitorizat Google...graficul acestui blog este cel din stanga...am ajuns (in numai o luna si jumatate) la 1.700 vizitatori unici pe zi...pentru mine nu este inca un motiv de bucurie...implicati-va , scrieti , comentati , acest blog este al vostru
...Exista suferinta in viata...exista infrangeri...nimeni nu le poate evita...am ajuns la concluzia , insa , ca este mai bine sa pierd toate razboaiele luptand pentru visele mele decat sa fiu invins fara sa stiu pentru ce lupt...
...A iubi inseamna a suferi...pentru a evita suferinta nu mai trebuie sa iubesc...dar atunci as suferi pentru ca nu iubesc...prin urmare pentru a fi fericit ar trebui sa iubesc adica sa sufar...dar suferinta ma face nefericit deci sufar de prea multa fericire...dar eu sunt fericit ca iubesc...deci sunt fericit pentru ca sufar...

(sotiei mele)...8 martie

...Viata este prea scurta pentru a tine ferecate in inima cuvinte simple precum "Te Iubesc"...
 Nu te astepta sa primesti inapoi aceleasi cuvinte...precum o floare care sta deschisa in asteptarea unei albinute care s-ar putea sa nu apara niciodata...si atunci floarea moare...dar daca si-ar inchide petalele atunci ar muri cu siguranta...
 Dragostea este precum apa inainte de a se transforma in nor...este ridicata in sus , in ceruri , de unde poate vedea totul , constienta totusi ca intr-o zi va trebui sa se intoarca pe pamant...
 Dragostea este ca apa dupa ce s-a transformat in nor si apoi in ploaie...este trasa in jos , pe pamant...
 Iubirea este doar un cuvant...lasa-te in voia lui cu toata fiinta ta...
 Iubirea este doar un cuvant...pana cand cineva apare sa-i dea un sens...

duminică, 2 martie 2014

Cutia

  Batranul a lucrat din greu toata viata lui...De dimineata pana seara a trudit...Cand simtea ca nu mai poate inchidea ochii si-si vedea fiul pe care il purta in minte si in suflet...
  Cand s-a pensionat a cumparat o ferma pe care a daruit-o fiului si a decis sa-si petreaca restul zilelor pe veranda casei mari . Nu deranja pe nimeni , nu cerea nimic la nimeni...Numai ca fiul a inceput sa se planga prietenilor in fiecare noapte pierduta la tot felul de chefuri si petreceri "tatal meu nu face nimic , isi petrece tot timpul pe veranda"...
  Pana intr-o zi cand a hotarat sa puna capat acestei situatii si sa scape de tatal sau care il incomoda...A construit o cutie mare de lemn , a mers pe veranda si si-a intrebat tatal daca ar vrea sa intre in ea . Tatal sau a ascultat . Fiul a urcat cutia in spatele camionului si a condus pana la marginea unei prapastii . Cand se pregatea sa arunce cutia a auzit pe tatal sau " Fiule , arunca-ma in prapastie daca vrei , dar te rog , pastreaza cutia...Copiii tai vor avea nevoie fara indoiala de aceasta cutie...pentru tine"

Astfel

  Drumul vietii este lung si dificil...uneori imposibil . Incercam sa calatorim in masura in care putem . Privind peisajele din jurul nostru intr-o viata intreaga ne dam seama ca este imposibil sa cunoastem si sa invatam totul...Ceea ce conteaza este sa ne amintim fiecare parte a calatoriei noastre astfel incat sa putem spune povesti...Pentru copiii si nepotii nostri...Putem spune minunile pe care le-am vazut si pericolele cu care ne-am confruntat...Si ei vor spune povestile urmasilor lor...Fara sfarsit...Nimeni nu poate merge inapoi dar toata lumea poate merge mai departe...
...Astfel , maine cand rasare soarele , tot ce trebuie sa spui este ca ai de gand sa traiesti ca si cum ar fi prima zi din viata ta...Priveste pe cei apropiati cu surprindere si uimire...Nu distruge nici un pod intre tine si ei chiar daca ai sentimentul ca de partea cealalta nu te asteapta nimeni...
...Astfel , incearca sa scrii o poezie...Chiar daca nu ai mai scris inainte si nu vei mai face acest lucru niciodata , vei sti macar ca ai avut o data curajul de a pune sentimentele in cuvinte...
...Astfel , zambeste fara oprire...Oamenii vor crede ca esti nebun dar zambetul este felul tau de a spune "degeaba...nu-mi puteti distruge sufletul"...Pentru prima data zambeste fara sa te simti vinovat , pentru ca bucuria nu este un pacat...Pentru prima data evita orice lucru care te face sa suferi , pentru ca suferinta nu este o virtute...
...Astfel , traieste ca si cum ar fi prima ta zi...O sa descoperi lucruri despre care nici macar nu ai stiut ca sunt acolo...Chiar daca ai trecut prin aceleasi locuri inainte si ai spus "buna dimineata" acelorasi oameni , de maine "buna dimineata" va fi diferit...nu va mai fi o simpla politete ci o forma de binecuvantare...
...Astfel , daca esti singur cand noaptea cade , mergi la fereastra si priveste cerul...Singuratatea este o minciuna...Universul este acolo sus pentru a-ti tine companie...
...Astfel , chiar de va fi ultima zi pe Pamant , bucura-te din plin pentru ca ai trait cu inocenta unui copil , ca si cum tot ce ai facut a fost pentru prima data...

duminică, 23 februarie 2014

(sotiei mele)...Atunci

Cand ai crezut ca nu m-am uitat , mi-ai strecurat o poezie in inima...
Cand ai crezut ca nu m-am uitat , ai spus o rugaciune...
Cand ai crezut ca nu m-am uitat , m-ai iubit...
Cand ai crezut ca nu m-am uitat , am vazut lacrimile si am invatat ca este in regula sa plangi...
Cand ai crezut ca nu m-am uitat , ai zambit si ti-a pasat...
Cand ai crezut ca nu m-am uitat , M-AM UITAT...si am vrut sa-ti multumesc pentru toate aceste lucruri...
...Atunci cand ai crezut ca nu m-am uitat...



Unde ?

   Un prieten mi-a facut o oferta "Iti dau un milion de lei daca esti in stare sa-mi spui unde este Dumnezeu"...
   O sa-i fac o contraoferta...O sa-i dau doua milioane de lei daca este in stare sa-mi spuna unde nu este Dumnezeu

Aiurea

   De ce oare nu exista o banca Divinitatea Bank ?...in care sa depunem darurile primite de la Dumnezeu si sa le folosim atunci cand dorim ?...Se pare ca trebuie sa ne bucuram de toate aceste daruri atunci cand le primim...Fiecare zi are propriul miracol...Dar noua ne este frica sa acceptam asta...Frica este o arma puternica...Societatea o foloseste pentru a ne speria...Familia o foloseste pentru a ne forta sa urmam visele ei si nu visele noastre...Si in toate acestea suntem singuri...Tu esti singur ?...Cand esti singur ce faci cu adevarat ?...Cum te descurci ?...Cum te descurci cu tine ?...Este o povara ?...Sau este o sansa sa te arunci in sufletul tau si sa te intelegi ?...Ai avut vreodata sentimentul ciudat ca intelegi ce se intampla in tine si ca , macar o data , te simti ?...



Raiul

...As vrea sa mor cand inca sunt in viata...
  Cum se face ca toti cei din jurul meu rezolva extraordinar de usor problemele cele mai complicate in timp ce eu sfarsesc inecat intr-un pahar cu apa ?...Cu toate acestea sunt un munte de bunatate...Toti cei din jurul meu presupun ca voi merge direct in Rai...Dar stiti ceva ?...Daca ceva nu merge bine acolo , la receptia Raiului ?...daca receptionerul a uitat sa-mi faca rezervarea ?...daca nu functioneaza cardul ?...si ma trezesc azvarlit in Iad ?...Nu imi este frica...sunt sigur ca in maxim doua saptamani toti oamenii de acolo ma vor privi zambind in ochi , ma vor imbratisa si imi vor impartasi sentimentele...
  De aceea mi-am propus sa traiesc viata cu atata dragoste in inima , astfel incat , daca din greseala voi fi trimis in Iad , in maxim doua saptamani Diavolul sa ma aduca in Rai
...As vrea sa mor cand inca sunt in viata...

Destin

   Cu multi ani in urma , intr-o dimineata , in timp ce luam in liniste micul dejun , felia mea de paine unsa cu unt a cazut pe podea...imaginati-va surpriza mea cand am vazut ca felia aterizase cu partea unsa cu unt in sus...un miracol...absolut intotdeauna , absolut oricand , absolut oricui , atunci cand o bucata de paine cade , cade cu untul in jos...
   Din acea clipa am vazut patania ca un semn de la Dumnezeu iar pe mine ca pe un sfant...mi-am irosit viata traind cu iluzia aceasta...
   Astazi , privind in urma , am realizat ca felia de paine a cazut asa cum i-a fost harazit sa cada...de fapt eu intinsesem untul pe partea gresita a ei...

Viata

   De cand ma stiu am sentimentul ca tot ceea ce fac este gresit si se va termina intr-un esec total...Probabil traiesc impresia ca nu sunt binecuvantat...sau nu merit sa fiu binecuvantat...
   De cand ma stiu m-am pregatit intr-una sa lupt cu balauri...zi de zi m-am perfectionat si antrenat pentru a fi gata sa dobor orice dragon care imi iese in cale...
...am sfarsit in cele din urma devorat de furnici...nu a mai ramas , iata , nimic din mine...greseala vietii mele aceasta a fost...am privit mereu obstacolele zilei de maine dar nu am fost atent la detaliile zilei de azi...


luni, 17 februarie 2014

30 de zile

   Au trecut cele 30 de zile...in primul articol - 17 ianuarie - propusesem existenta acestui blog pentru o luna de zile in care speram ca voi , prieteni , sa va implicati...Nu s-a intamplat...Nimeni nu este curajos...sau mai bine zis , nimeni nu este curajos tot timpul...Necunoscutul este o provocare constanta...Mereu ne temem de o anume parte a unei calatorii...
   Acum...ce sa fac ?...Principial ar fi sa renunt...ce sa fac ?...Am incercat sa vorbesc cu tine...nu am reusit...Sa continui sa vorbesc ?...singur ?...chiar daca altii vor crede ca am luat-o razna ?...
   Cand vorbim singuri o forta interioara ne da parca o garantie ca putem depasi obstacolele...Invatam lectii din infrangerile pe care suntem obligati sa le suferim...Si tu , prietene , stii ca nu vorbesc singur...Ingerul pazitor este acolo , undeva , asculta si ajuta sa reflectez...
   Mi-am dat seama ca intre mine si un nebun nu exista decat o mica , o foarte mica diferenta...aceea ca eu nu sunt nebun...
   Am imaginat o mica povestire in care , satul de poveri pe care le duc in spate , neputincios de a mai merge inainte , m-am dus la Dumnezeu si i-am cerut indurare....nu mai pot...de ce altii sunt fericiti si eu nu...Dumnezeu s-a milit...A deschis un loc tainic plin de cruci...cruci mari , cruci grele , cruci imense , cruci mai mici dar tot uriase....Erau o multime...Toate crucile din lume...M-am invartit la nesfarsit printre ele , pana am gasit-o...cea mai mica dintre cele mai mici cruci...in sfarsit...din miliarde de cruci am ales-o pe cea mai mica...am luat-o in spate si am fugit repede afara...acolo am oprit si m-am uitat la ea...numele meu era scrijelit acolo...de fapt , in tot timpul , eu am purtat cea mai mica si usoara cruce...


vineri, 14 februarie 2014

Valentine*s Day

...Gata ?...Asta a fost tot ?...
Decat petale ofilite si zapada plina de cenusa ? si doua pasari in loc de lacrimi 
...Nici un strigat , nici o voce care sa spuna "esti un ticalos"...
M-am dezbracat singur sub acest cer de gheata plin de intuneric
M-am bucurat singur de fiecare zi plina de trandafiri uscati si miere cu gust de pelin
M-am tavalit singur pe un teren pustiu
Si a fost bine
...Arata-mi unde...Arata-mi cine...Este un vis...Este in zadar...Este un vis in zadar...
Ce soarta trista
...Totul este impotriva noastra...

joi, 13 februarie 2014

In my secret life (2)

   Stau cateodata si-mi studiez sotia...sunt din ce in ce mai convins ca traim o conspiratie de la Geneza incoace...sunt sigur ca Eva s-a inteles cu Dumnezeu sa ne lase noua , barbatilor , iluzia ca noi am fost creati primii...
   ...Plus ca nu inteleg scena aceea biblica in care Isus zice "sa ridice primul piatra cel ce se stie fara de pacat"...de ce n-a ridicat piatra Fecioara Maria ?...
   Fiului meu nu-i mai este frica de Diavol...de cand m-a vazut de sarbatori cum m-am deghizat in Mos Craciun , e ferm convins ca tot eu pot fi si Dracul...Bine , nici mie nu mi-e frica de Satana...de ce mi-ar fi ?...sunt casatorit cu sora-sa de peste 20 de ani

Ironie

Ce culme a ironiei...Dumnezeu se distreaza intr-una cand se uita la noi , barbatii...Ganditi-va si voi...Divinitatea ne-a inzestrat pe fiecare barbat , in parte , cu creier si penis...Ha , ha , ha...ne-a dat creier si penis....Dar nu ne-a dat suficient sange pentru ca amandoua sa functioneze in acelasi timp...

miercuri, 12 februarie 2014

Iluzia

  Aseara , o femeie foarte provocatoare a venit la mine...Am luat-o sus in camera mea de hotel...Eram hotarat sa nu-i arat strop de mila...Mi-am descheiat camasa nasture cu nasture...Nasture cu nasture a descheiat la randu-i camasa ei...Am zambit...Ea a zambit...Am scos camasa mea...A scos camasa ei...Fac cu ochiul...Ea face cu ochiul...Imi scot pantalonii...Ea isi scoate pantalonii...Si atunci , imi dau seama ca ma uit intr-o oglinda...

Religie

 Am pastrat de ani buni un glont...N-am stiut daca o sa-mi foloseasca la ceva...Nici n-ar avea la ce pentru ca nu am o arma...De ani buni il tin in buzunarul de la piept...Astazi m-am certat cu un preot , un popa , o fatza bisericeasca , spuneti-i cum vreti...Atat de tare s-a enervat incat a aruncat cu o biblie spre mine....Si stiti ceva ?....Biblia mi-ar fi trecut exact prin inima daca nu m-ar fi salvat glontul...

In my secret life (1)

  Niciodata nu am fost un luptator...am si reflexe proaste...odata m-a lovit o masina impinsa de doi tipi (avea pana de cauciuc la ambele roti din fata)...daca va intrebati nu am fost in armata...adica am fost dar in plutonul canin . Povestea e ciudata...cand eram tanar am vrut un caine dar costa prea mult...intamplarea a facut ca in cartier sa se deschida un magazin de animale defecte . Puteai sa-ti cumperi de aici animale deteriorate-cu mare discount . O pisica indoita , o camila dreapta , un caine balbait . Ei si parintii mei nu au avut bani nici macar pentru acest caine asa ca mi-au luat o furnica . Copil prostut (bine , dar am fost si bolnav) am fost convins ca este caine...Intr-o zi , in timp ce o antrenam in fata scolii a oprit o masina neagra si doi tipi m-au intrebat daca nu vreau sa merg cu ei intr-un loc plin de zane si spiridusi...Asa am fost rapit chiar in ziua in care tatal meu a fost concediat dupa patruzeci de ani . L-au inlocuit cu un gadget mic dar foarte mare din moment ce facea treaba la jumatate din fabrica (mai tarziu mama a fugit in lume cu gadgetul asta - deja alta poveste)...Asa ca pana sa citeasca jumatate din scrisoarea de rascumparare tata a adormit spre disperarea mamei care , dimineata , a facut o criza...cum ?....au trecut atatea ore degeaba , avem o camera libera si noi inca nu am inchiriat deja ?...
  Rapitorii doreau a suta de mii de dolari ingropati la marginea orasului...Exclus....Exclus....Exclus...a zis tata...am hernie asa ca nu ma apuc eu de sapat...brusc , parintii mei si-au amintit ca agonisisera cate ceva dar erau niste bani limitati...asa ca aveau acum de ales...sa plece intr-o vacanta in Dubai sau sa divorteze...au ales sa cheltuiasca banii judicios asa ca au divortat (vacanta ar fi durat doar doua saptamani pe cand divortul o viata intreaga)...lasand politistii sa negocieze cu rapitorii..."ce doriti?"..."o suta de mii de dolari , o masina si sa ne pastram armele"..."nu avem bani"...."atunci o masina si sa ne pastram armele"..."nu se poate cu arme"....."atunci o masina"...."bine , pastrati copilul"...

duminică, 9 februarie 2014

Dulcegaria Botezatu

    Imi place Catalin Botezatu de mor...e singurul barbat cu care mi-as insela sotia...George Michael e singura femeie...Catalin e marfa...are stil , are sarm , are eleganta , are farmec...un singur lucru lipseste...nu se numeste Oscar de la Renta , Michael Kors , Marc Jacobs , nici macar Zac Posen sau Michael Bastian...si cred ca diferenta nu este numai in pasaport .
    Iti dai seama ce viata a avut Catalin Botezatu ?...un mucea si cacacea , ca mine , nu poate nici macar sa intinga cu paine in ce-a avut el...sa cionflai si eu putin si sa sug nitel gustul...
    Esti nebun ?...la varsta la care eu mi-o tineam strans intre picioare si ma uitam in oglinda ca sa-mi imaginez cum arata o fata , Catalin se rasfata la casa de moda Venus cu Zina si-ale ei zane cu nume blonde sau rapandule cu mutre de golanca (oare-or fi tot blonde si la fofoloanca?) - scuzati , mi-a scapat...
    Femei exotice , maritate sau nu , locuri exotice , maritate sau nu , croaziere , maritate sau nu , bamboouri , maritate sau nu , burlacite , maritate sau nu , nextitopimodeli , maritate sau nu...toate acestea trebuiau sa poarte un nume....Catalin Botezatu , maritat sau nu .
    Ei , si Catalin asta e trist....devastat , deprimat si neinteles.....si trebuie cam din noua in noua luni sa apara cu sprancenele arcuite si sa ne admonesteze sa-l lasam in pace...isi asuma trecutul , a iubit toate femeile din viata lui (vreo doi samani si doua zebre intr-un safari) , este un nume in moda romaneasca , are proiectele la care lucreaza , are probleme cu inima , este singur si nimeni nu-si poate inchipui cat de greu este...
    Pozitia studiata , tonul usor grav dar totusi stins de atata amaraciune....pe mine m-a convins...mangaiam ecranul televizorului in timp ce-mi stergeam o lacrima din coltul ochiului cu o pereche de chiloti pe care am scris cu markerul CB...asta sunt eu...Cacat Bolnav...de fapt cu totii suntem de cacat....cu totii suntem niste CB-isti...nu stim sa ne recunoastem valorile...
    ...Elie Saab , Colleen Atwood , Alexander McQueen , Manolo Blahnik...niste bulangii plini de noroc...dar atat....
  

marți, 4 februarie 2014

Accidentul

    Totul s-a intamplat in fractiuni de secunda...In fiecare dimineata , aproximativ la aceeasi ora , mergea pe drumul asta . Il cunostea in detaliu dar nu era o rutina...Era atenta la tot ce se intampla in jurul ei . Necazurile nu o doborasera...Cu mai bine de un an in urma , tatal copiilor ei s-a stins sub privirea ei neputincioasa...Apoi a ramas decat cu fetita...
...Au fost obligate sa se mute intr-o constructie saracacioasa la marginea orasului...Era greu...Infernal...Dar o iubea mai mult decat lumina ochilor...
  Totul s-a intamplat in fractiuni de secunda...In fiecare dimineata se uita cu mare atentie , in fata , in spate , in stanga , in dreapta...Era o strada foarte circulata...Ca niciodata , insa , in dimineata asta parca totul era pustiu....decat ninsoarea asta ce tinea mai bine de sase zile...
  Traverseaza si deodata a simtit lovitura...s-a simtit aruncata cativa metri...a simtit sangele...a simtit moartea...Soferul nu a oprit...
  Sa stea in zapada asteptand sfarsitul ?...nu...asta nu...trebuie sa-si mai vada o data fetita...nu mai are mult....peste camp...trebuie sa razbata...lupta cu troienele este infernala...
  Sangele coloreaza omatul...ce ciudat....nu il intineaza....albul pur , rosul pur...aceasta a fost viata...
  Iata....o vede...este afara , s-a trezit....o asteapta...o vede....pentru ultima data...nu mai are putere...nu mai poate scoate nici un geamat...se intinde...o lacrima se scurge...si atat
  Asteptandu-si mama , catelusa iesise...In fiecare dimineata o astepta , stiind ca-i aduce bunatati...astazi intarziase...sau nu ?....uite-o....de ce se ascunde in zapada ?...mama , mama...intr-o clipita a fost langa ea...crezuse ca este o joaca...cu botul umed amusina blana plina de sange si intelege...nu mai poate scoate nici un geamat...se intinde...o lacrima se scurge...si atat

Matematica

  Platesc la firma de cablu , lunar , 79 ron....Daca scad serviciile internet rezulta ca platesc 51,84 ron pentru programele de televiziune....72 la numar
  Adica , platesc 0,720 ron , lunar , pentru fiecare televiziune in parte...Daca iau o medie de 30 de zile pentru o luna , inseamna ca platesc 0,024 ron / zi pentru o televiziune....0,024 ron pentru 24 de ore....
  Rezulta , evident , ca pentru doua ore de emisie (a unei televiziuni) platesc 0,002 ron
Si atunci , prieteni , de ce sa ma supar ?....asta este emisiunea Acces Direct......o emisiune de doi bani

duminică, 2 februarie 2014

Tristeti (baietii stiu de ce)

...Ce-as face daca mi-ai trece pragul din nou...ca un diavol , noaptea...
Intr-una din noptile ireale in care sunt beat , vag si stupid...
...Recent am deschis larg fereastra si camera a fost inundata de o muzica noua si miros de rodii coapte
...Spune-mi ca m-ai urat , spune-mi ca m-ai blestemat...
Dar tu nici macar nu intrebi CUM MA MAI SIMT
...M-ai mintit iubito , m-ai mintit bob de aur , m-ai mintit vrajitoareo
M-ai mintit cu limba ta cea dulce...curva sfanta
...Au existat un milion de feluri prin care sa te parasesc...
 dar nu exista nici macar unul prin care sa te uit...
...Ca intr-o poveste trista vorbesc despre tine...
dar tu esti , de acum , de partea intunecata a lumii...

Noaptea mortului viu

...Sunt un om batran...abia mi-o mai duc . Eu care luptam descult cu Napoleon in Campania din Rusia , eu care faceam Kilimanjaro in noua minute (dus-intors) , eu care cantam intr-una (si oricui) mi-e dor...acum am trecut pe langa cooler-ul de la laptop si am racit . Ce spun ?...am racit ?...Am deslantuit iadul . Draci , nichiperci si belzebuti , topaiau pe gatul meu (fireste pe un remix Antonia-asta alta impielitata)...Am mancat bine...Mi-am facut un snitel de nurofen pe pat de aspirina cu reductie de oscilococcinum . Am asezonat totul cu o salata de rinofug si la dish-ul astfel obtinut am adaugat un desert pe baza de humex poshat...degeaba.....sa-mi bag beeeeeep in master sefii lor....si in casnica aia sexy , asa , fara nici o legatura...
...Am mancat toata recolta de ceapa si usturoi din Dabuleni...Nimic...Mama , decat ma faceai , mai bine un pom sadeai...Ziua mai era cum era - dar cand se lasa seara , pe la chindie , vine apocalipsa...Tuica , vin , vodca , spirt , after-shave-ul din baie...zilnic iau tratamentul asta si , foarte strict , in aceasta ordine...Aspirina saracului ?...Mi-am cautat-o o jumatate de ora si abia , abia , am gasit-o...si aia , o amarata de aspirina tamponata...nevasta-mea nu s-a imbolnavit , or fi inventat astia vreo aspirina neagra ca prea a venit fericita dupa vreo doua zile...
...Febra , nas infundat...nevasta-mea l-a chemat si pe mr muscolo cu care a stat o jumatate de zi in camera cealalta...si asta tot negru....prea pesimista si sotia mea...chiar pe toate le vede negre?...
...Am visat numai balauri...Elena Udrea era calare pe mine , transpirasem tot incercand sa-i explic ca aia nu e gaura de la urna , unde incerca ea sa-mi bage ministerul dezvoltarii...Apoi , se facea ca eram la cinema , la un film cu Vlad Tepes interpretat de Simona Gherghe (asta nu e lesbiana ?...ce cauta intr-un film in care se trage in teapa) si cand am iesit strazile erau pustii . Mi-am dat seama ca filmul modificase toata istoria noastra seculara . Mergeam , tremurand...Antenele invinsesera...Nu mai era tipenie de om in toata lumea....Doar ei...Si eu , singur , impotriva lor...a echipei Intact Media...Eu , un biet om batran...un mort viu....

miercuri, 29 ianuarie 2014

5 minute

  Intins pe patul de spital , batranul isi asezase pe piept fotografia ponosita . Din cand in cand isi trecea degetele tremurande si slabite peste ea . Cu capul usor intr-o parte si ochii umezi se uita la ceasul vechi strans pe mana....11,55
  Copil fiind nu realizase ororile razboiului...printre ruine , intre doua bombardamente , jucau o minge facuta din ciorapi vechi...iar seara nu se putea opri din citit la lumina lampii . Isi amintea mersul pe bicicleta , moartea tatalui in razboi , primul sarut...Toate i se derulau in fata ochilor...Din intamplare privirea cade pe ceasul vechi strans pe mana....11,56
  Anii au trecut , ani grei de foamete dar fericiti pentru ca fata care smulsese primul sarut i-a devenit sotie apoi i-a daruit un fiu de toata frumusetea . Batranul isi aranjeaza , mai bine , ceasul vechi strans pe mana....11,57
  Erau fericiti si invidiati pentru dragostea lor . Atunci de ce a trebuit ca boala aceea necrutatoare sa-i loveasca sotia ?...neputincios a privit-o cum se stinge sub ochii lui...de la ea a primit ceasul...ceasul vechi strans pe mana....11,58
  Nu-i ramasese pe lume decat fiul de toata frumusetea care acum era un barbat cum rar vezi . La nunta lui , din pacate insa , langa batran era un scaun gol...Nu peste mult timp a venit pe lume nepotul...lumina vietii lui...l-a invatat tot ce stia...l-a invatat sa citeasca iar cifrele le-a invatat pe ceas...pe acest ceas vechi strans pe mana....11,59
  Cu ultimele puteri batranul isi da jos ceasul vechi strans pe mana...ridica fotografia...o lacrima i se scurge din coltul ochiului...toate imaginile de mai sus i se deruleaza iar , cu o viteza ametitoare...mana cade pe marginea patului si odata cu ea ceasul pe podea...ceasul vechi a mers o viata intreaga....uneori s-a oprit dar a fost reparat si a pornit iarasi...acum s-a oprit pentru totdeauna....12,00
  5 minute...atat avem...depinde de noi , de fiecare dintre noi , ce amintiri vom avea in aceste 5 minute...ultimele 5 minute
 Pentru ca atunci cand imbatranesti , nimeni nu mai bate la usa ta...Nici pestele de aur , nici marul de argint , nici manzul cu ochii lacrimati...Este putin trist...

marți, 28 ianuarie 2014

...Unui prieten i-a placut articolul de mai jos dar nu intelege de ce se cheama Curba lui Mobius...
Asta e televiziunea...O banda Mobius...Pleci dintr-un punct , mergi numai in fata , fara sa te abati in dreapta si stanga...Culmea...Vei ajunge in punctul din care ai plecat...
...Pai , hai sa plecam...De pilda din punctul de maxima alerta a urgiei albe....Ajungem destul de repede la sarbatoarea importata a Sf Valentin si de ce nu Dragobete...1 martie si 8 martie , zile pline de spectacole striptease...Pastele ne gaseste pe toti piosi si smeriti...de 1 mai lumea se muta la mare...peste putin timp nu mai ai unde sa arunci un ac pe litoralul romanesc sufocat de turisti , la fel cel bulgaresc.....Romania se topeste , reporterii fierb oua pe asfalt...peste putin timp incepe scoala , cat te costa un ghiozdan plin....Vine Craciunul.....Vine revelionul....Vine revelionul ospatarilor...Vin sarbatorile pe rit vechi......Si ajungem , ghiciti unde?.....exact......in punctul de maxima alerta a urgiei albe...
...Si o luam de la capat...Ce-ar fi , daca intr-o buna zi i-am pune capat?...

Curba lui Mobius

 Desi extrem de putini prieteni imi dau calificative la fiecare postare in parte , foarte multi imi trimit mesaje cu idei si comentarii de tot felul...Asta fac acum , lupt sa infrang aceasta inertie...repet , trebuie sa devina un blog al vostru , al tuturor...sunt sigur ca fiecare are macar o chestie de spus...una mica...(asa cum am eu...bine , sotia a observat prima si se amuza teribil de chestia mea mica)...
..."Ce parere ai de zapada asta?...iti arde de bloguri?...nu ai altceva mai bun de facut?"...ma intreaba , de pilda , un prieten...
 Sincer , nu m-am gandit pana acum ce parere sa am de "zapada asta"...Ma simt si vinovat...Aud ca "zapada asta" naste tragedii peste tot...Dar tragedii covarsitoare...
  Un sofer blocat pe autostrada are lacrimi in ochi "...stiti cat consuma jeep-ul asta?...de cand sunt aici am consumat 50 de litri si nu mai am in buzunar decat vreo 12 milioane , cui pasa de mine?..."
  Un batranel aproape isi da ultima suflare , gata-gata sa moara de inima...nu de frig...dupa ce si-a curatat masina , a deszapezit in jurul ei si a plecat...altcineva a venit si a parcat in locul lui...
  Un sat intreg este acoperit de zapada...locuitorii sunt izolati...sa vina televiziunea , sa vina armata...sunt neputinciosi...pai ce , mai suntem in anii optzeci sa dea singuri la lopata?...
  Un avion cade...o tanara moare...toata familia este distrusa...cu ultimele puteri , insa , nu lasa haotic si la intamplare aparitiile la Antene , Protvuri si Realitati...mai intai tata apoi sora apoi mama apoi prietenul...va imaginati cat sunt de patrunsi?...ba , esti nebun?...fata a murit si tu te duci la Simona Gherghe in emisiune?...apoi te duci repede sa te schimbi in alte haine ca sa dai bine seara la Capatos?...
  Un reporter cu caciula trasa pe ochi , infipt in nameti , batut de viscol , tipa la noi sa fugim , sa nu ne ajunga din urma urgia alba...vorba lui Bobo (un alt prieten de-al meu) ce-ai gresit , ma sarmanule , te-ai basit in sedinta cu Voiculescu?...
...Dupa toate aceste drame , cu toate acestea , nu stiu ce parere sa am despre "zapada asta"...ma simt ca intr-o Curba a lui Mobius (din orice punct as pleca , oricat as merge , ma intorc in punctul de unde am plecat)...
...Dupa toate aceste "drame" , cu toate acestea , ma uit pe fereastra si vad un grup de copii cu sania...rad , se tavalesc , sunt uzi , obrajii imbujorati , puri si curati , zglobii...sunt aici , sub ochii nostri...Pret de o secunda ma vad pe mine acum zeci de ani...Da , prietene , acum stiu ce parere sa am de "zapada asta"...
...Si afara este atat de frig incat un caine , care incearca sa dea coltul , se rupe in doua...
  

duminică, 26 ianuarie 2014

A trecut o saptamana...blogul nostru-si intra-n mana

  Prieteni , a trecut o saptamana si cred ca este timpul sa ne cunoastem mai bine . La mine totul este invers . Mai intai imi fac prieteni si apoi incerc sa-i cunosc .
  Daca aveti vreodata nevoie de mine si vreti sa ma gasiti , nu este deloc complicat . Indiferent cu ce ajungeti in oras (masina , avion , tren , pe jos) intrebati de mine . De aici totul este simplu . Cum ati intrebat de mine respectivul o sa va bage in spital . Dupa doua - trei saptamani de terapie intensiva , vedeti ca in fata spitalului este o statie de autobuz . Urcati in primul care opreste (care opreste in statie nu in stalpul de langa statie) . Dupa ce urcati , coborati . Repetati asta de vreo trei ori pana ce soferul va baga inapoi in spital . Abia acum iesiti si luati un taxi pana la marginea orasului apoi va intoarceti doi kilometri pana vedeti o femeie batrana cu batic . Este bunica mea care s-a stins acum vreo doua saptamani dar mai iese seara pe marginea drumului . O sa va arate vila mare cu patru etaje . Ati ajuns . Exact in spatele ei este blocul meu , tot cu patru etaje , amestecate unul peste altul... 
 La etajul numarul...nu stiu ce numar are...cand a ajuns la blocul nostru primarita era prea obosita dupa atatea numere incat vedea culori . Eu sunt la cel maro - din moment ce viata mea e cam de cacat . In fine , ajungeti in holul de intrare (daca vreti sa intrati) care este acelasi cu holul de iesire (daca vreti sa iesiti)...sa tineti minte si sa nu le incurcati . Atentie , mare atentie sa nu calcati in...na...ati calcat...s-aveti noroc...e de la soborul de preoti care au sfintit apartamentul...desi le-am spus ca baia e in stanga acolo unde este aragazul pentru ca nu a mai avut loc in bucatarie...O sa va placa parchetul la nebunie...asa cum sta el randuit langa zid...gresia alba cu motive maro (tot de la soborul de preoti)...Puteti deschide larg  fereastra dintre sufragerie si dormitor . Daca va place tabloul acela de pe zid sa stiti ca nu este pictura....este nevasta-mea ca m-a enervat foarte tare aseara . Cand vreti sa plecati , chiar...nu plecati odata?...puteti iesi pe balcon . Ajungeti foarte repede jos . Dupa doua - trei saptamani de terapie intensiva vedeti ca in fata spitalului este...
  Ce ziceti?....Ati inceput sa ma cunoasteti?...

Un prieten imi scrie "Nu mai folosi atat de mult punctele de suspensie . Este foarte obositor in lecturare"
Scuze , nu mi-am dat seama . Le foloseam ca sa va las timp sa aplaudati (ca la un spectacol) . 
O sa incerc sa ma stapanesc .

Nascut pierzator

...A fi om inseamna sa pierzi...
Nu sunt de acord...a fi prost inseamna sa pierzi si a pierde inseamna sa fii prost...si eu sunt...doua zile am fost plecat la un campionat de backgammon (table - cum le spunem noi)...premii mari - de ordinul sutelor de milioane (vechi)...sistem eliminatoriu...inutil sa va spun ca , dupa 12 partide am fost eliminat...
...dupa ce am strans toti banii din casa si m-am imprumutat la un prieten - pentru a plati taxa de inscriere - am fost eliminat...atat am fost de prost...si nu ma refer aici la jocul in sine ci la faptul ca am crezut ca pot avea noroc...eu...
...cata disperare poate avea un om ?...cum poate sa creada ca poate infrange saracia ?...si totusi , ce ar trebui sa faca ?...sa se lase doborat?...sa munceasca din greu , pana la epuizare?...sa gandeasca pozitiv?...sa faca terapia cu ingeri?...sa intre in Akasha?...sa joace ultimii bani ai familiei la jocuri de noroc?...sa urmeze pildele lui Isus?...sa-si insuseasca ideile lui Osho sau Eckhart Tolle?...sa minta?...sa insele?...sa iubeasca si sa daruiasca neconditionat?...apoi sa munceasca iar , din greu , pana la epuizare?...
...si , daca cineva  incearca toate cele de mai sus (dar absolut toate) dar nu se schimba nimic?...
Tu ce crezi , prietene?...
poate ca , totusi...A fi om inseamna sa pierzi...

joi, 23 ianuarie 2014

Visul

...Si dac-ai vrea , prietene , vreodata ,
Iubirea mea de munte s-o intelegi ,
   Din varful Omu fa-ti privirea roata
Si ai sa vezi minunea din Bucegi...

...Te-ai gandit vreodata ca viata ta se poate schimba 
intr-o clipa ?...Te-ai imaginat vreodata zambind ?...
Ai indraznit vreodata sa faci cu mana si sa lasi totul in
urma ?...Ai visat vreodata sa pleci fara sa iti pese de nimic ?...Nu...Nu , pentru ca iti este frica tot timpul...
Nu , pentru ca esti mintit tot timpul...Nu , pentru ca esti inselat si batjocorit tot timpul...Nu , pentru ca esti roman...Dar daca toate acestea se pot schimba intr-un minut ?...Ai avea incredere ?...
...Dincolo de nori...nimic si nimeni nu te poate atinge...nu esti trist , nu esti rau , nu esti urat...esti OM...Nu mai visezi - ca in multele tale nopti netihnite - ca zbori...acum chiar o faci...
...Nu este curios?...nu stim sa radem si sa fim buni...acolo sus , gravitatia trage in jos toata rautatea...parca suntem ingeri...recunoastem sau nu , avem lacrimi in ochi...ce putin ne trebuie ca sa fim fericiti...
...Bucura-te , razi , priveste cerul...acum nu mai trebuie sa visezi ci sa te bucuri de tot ce ai crezut ca este vis...indrazneste...si crede-ma , strain prieten , cand iti faci privirea roata o sa vezi cu adevarat paradisul...minune nu este ca existi....minune este ca existi aici...Dumnezeu te-a creat ca sa te bucuri de aceste locuri...fii fericit...
...si daca va trebui sa te intorci ,  intreaba-te unde este ACASA ?...acasa ar trebui sa fie acolo unde nu simti nimic decat ca existi...
...te-ai intors ?....atunci dormi...dormi si viseaza...nu te trezi...dimineata si-asa o sa strice totul...


miercuri, 22 ianuarie 2014

Pistolarul

...Bătrânul Pistolar își mai privi o dată orașul... stătea la marginea lui , semeț , cu mâinile puternice strângând centura... sub pălaria cu boruri largi abia că se vedeau ochii albaștri pătrunzatori... din când în când , câte o pală de vânt făcea să fluture haina-manta dintr-o piele fină , lăsând să se vadă revolverul cu pat de fildeș...
...Își aducea aminte de vremurile în care construiseră orășelul... toți... mână de la mână... umăr lângă umăr... nimeni nu s-a dat în lături... s-au ajutat unii pe alții și toti i-au ajutat pe cei mai slabi...nimeni nu a fost lăsat la urmă si nimeni nu a fost lasat in urma...
...Își aducea aminte de vremurile în care hoția nu exista... și chiar atunci când apărea , zilele îi erau numărate... toti bărbații , cu mic , cu mare , luptau până la sacrificiu pentru cinstea lor și a orășelului lor...
...Își aducea aminte de vremurile în care orice conflict era rezolvat bărbătește , în centrul orășelului , în văzul tuturor... duel față în față... fără lovituri pe la spate...
...Își aducea aminte de vremurile în care tarfele își asumau și se mândreau cu munca lor... recunoșteau că sunt prostituate... unele aveau familii și chiar erau respectate... dar nici una nu dorea să pară altceva...
...Își aducea aminte de vremurile în care fusese ales șerif... cinstit... prin voia tuturor... nimic murdar... nimic mișelește... cei care nu-l plăcuseră la început nu l-au placut nici apoi... dar nu i-au ascuns asta... au fost cinstiți unii cu altii... au fost cinstiți cu ei însiși...
...Își aducea aminte de toate acestea și nu înțelegea... Încet , își șterge lacrima din colțul ochiului... Se întoarce... Face câțiva pași... Mai privește peste umăr la orășelul lui și oftează... Toți , dar absolut toți , numesc orășelul lui VESTUL SĂLBATIC... orășelul lui... amintirile lui...
...Si astazi numim cele de mai sus VESTUL SALBATIC...si ne amuzam...
...Incercati sa comparati fiecare imagine de mai sus cu ceea ce se intampla astazi...in civilizatie...
...Bătrânul Pistolar nu are ce căuta ACUM, ASTĂZI, PRINTRE NOI... nu mai trăim în VESTUL SĂLBATIC... suntem in plina ERA A CIVILIZATIEI...suntem fericiti in orășelul meu... al tău...

marți, 21 ianuarie 2014

Prostituata


...O să vă spun totul așa cum a fost... bine , nu chiar tot... și nu în cuvinte... imaginația voastră o să vă ajute și o să mă ajute...
...Stăteam adesea în întuneric , fără vlagă , întins pe spate... eram gol și mă simțeam părăsit de Ea... Și atunci când nu mai aveam speranță o simțeam... simțeam alintarea Ei... mă dezmierda  și mă răsfăța... Nebun eram și într-o clipă eram la cer... apoi , repede , se cuibarea în vreun ungher numai de Ea știut...
...Zile , nopți , ore , ani... Era perfectă... Doream s-o părăsesc câteodată... Niciodată nu m-a întrebat de ce...Tot eu eram cel care nu am știut niciodată ce vreau de la Ea... niciodată nu mi-a spus NU... Când nu am obținut ceva de la Ea , orice , a fost din cauza ezitărilor mele... Ea mi se oferea mai mult decât puteam să cuprind cu mintea și cu simțirile... Nu mi-a refuzat niciodată nimic... Nu ar fi refuzat niciodată nimic...
...Nu am știut s-o iubesc... nu am crezut în Ea... deși a fost singura mea fericire...singurul meu DAR
...Asta a fost Ea... Iar eu , ca și mulți dintre voi , am nesocotit-o...
...V-ati dat seama ca vorbesc despre viata in sine...viata mea...Ea...pe care nu am pretuit-o  și , în clipele de rătăcire , deși Ea nu merita , am spus... E O CURVĂ... VIAȚA E O CURVĂ...
...Târziu am înțeles că , toti anii mei , nu viata mea a fost o curva...prostituata am fost de fapt eu... am fost o curvă... O CURVĂ A VIEȚII...


"foarte,foarte captivant...astept continuarea ...o idee de blog foarte interesanta.....BAFTA"
este al doilea comentariu primit...tot de la un anonim.....adica tot de la un prieten....daca pe primul l-am numit prietenul zero , de acum incolo toti sunt prietenii mei.....si prietenii nu primesc numere sau ierarhii...
...oricum , multumesc mult....vreau , insa , sa transform acest blog , usor , usor , intr-un loc al tuturor....fiecare sa intre si sa scrie ce vrea , sa comenteze ce vrea , etc...
...e greu...viata este din ce in ce mai rea si mai curva (chiar , poate o sa scriu ceva despre asta)...poate , tocmai de aceea avem nevoie de cat mai multe supape...blogul acesta se vrea una dintre ele...
...eu am rabdare....pentru ca , am incredere in voi , in PRIETENI...

luni, 20 ianuarie 2014

Scaunul

 ... Imaginati-va un scaun din acelea vechi , cu spătar , cu lemnul scorojit... răsturnat într-un fel în care urâțenia lui e vizibilă de oriunde... toată lumea îl ocolește... nimeni nu se întreabă ce e cu el... e trântit la pământ și ca atare trebuie ocolit...
... un domn în frac , ținând o baghetă în mână , se apropie.... părul este răvășit.... ține ochii întredeschiși și fredonează într-una , neinteligibil... ridică scaunul de un picior și suflă în el... obrajii se umflă și se roșesc.... nimic... scaunul nu scoate nici un sunet... scoate de sub frac un arcuș și începe să-l frece de spătar cu mișcări ample... nimic... nici un sunet... decât mici așchii desprinse.... dezgustat , lasă scaunul așa cum l-a gasit și pleacă... bagheta lovește aerul în dreapta și stânga , în sus și jos... DIRIJORUL  își vede de drumul său...
...un domn îmbrăcat neglijent , ținând un stilou în mână , se apropie... părul este răvășit... ține ochii întredeschiși și bolborosește într-una , neinteligibil... ridică scaunul de un picior și încearcă să scrie pe el... nimic... decât mici așchii desprinse... dezgustat , lasă scaunul așa cum l-a gasit și pleacă... SCRIITORUL  își vede de drumul său...
... un olog se apropie... de fapt se târăște... zdrențuit , murdar... ține ochii larg deschiși... cu chiu cu vai , mai pe burtă , mai pe spate , într-un cot... reușește să prindă scaunul de un picior... începe lupta... se răstoarnă... îl răstoarnă.... când el , când scaunul... în cele din urmă așează scaunul așa cum trebuie să stea un scaun , cu cele patru picioare înfipte în pământ... nimic nu-l mai poate răsturna... chinul este departe de sfârșit... sleit de puteri , ologul încearcă să se ridice... puțin... puțin... cade din nou... iar se ridică... se sprijină... așează o mână... și a doua... încet , încet.... gata... a reușit... se așează cu fundul pe scaun... își ține respirația... privește în jur... încă o dată... abia acum răsuflă ușurat... tușește... o dată , de două ori... îl vede pe dirijor și începe să țipe la el... îl vede pe scriitor și începe să țipe la el... îi vede pe toți cei din jur și începe să țipe la ei... cu spume la gura...țipă , urla , dă din mâini  , dă din picioare... aruncă cu vorbe în dreapta și stânga...ocaraste si scuipa...și se amuză... dar nu va pleca si nu va lasa scaunul asa cum l-a gasit...POLITICIANUL  nu își vede de drumul său...

duminică, 19 ianuarie 2014

Paparazzi

Priveam cateva emisiuni si m-am gandit la un roman...de voi depinde daca il continuam sau nu...asadar...

PROLOG... Nimeni nu știe când a inceput totul... Sau mai bine zis cum a sfârșit totul... Nici măcar Străbunii (Cei Vechi - cum mai sunt numiți) ...Unii spun că un nor negru și gros a venit dinspre Țara Soarelui Rasare... Alții, cum că, un Război Arab a fost cauza... Pământul este pustiu acum... Suntem într-o vânătoare permanentă și inutilă - cu siguranță nu mai avem nici o resursă de hrană sau apă... Iar căldura aceasta sufocantă ne omoară încetul cu încetul... Mici legende se aud că, Altădată, aici era un colț de rai... Raiul... Și acum, dupa sute de ani, se vorbește că, totuși, mai există un tărâm unde totul este altfel - cu localnici care par a ști multe, foarte multe...Cu ochi sfredelitori, poartă - cu mândrie - la piept niște mașinării ciudate ce scot flash-uri orbitoare printr-o simplă apăsare pe un buton... Aceasta este povestea călătoriei mele în căutarea lor... a PAPARAZZI-lor...


CAPITOLUL I... Eram căzut la pamant și sute de fulgere luminoase mă sfredeleau... Roiau în jurul meu... În picioare.... Culcați.... Atârnați... Cărui trib căzusem oare victimă? ...Am încercat să mă ridic dar niște mâini m-au trantit din nou... SPUNEȚI-NE, CUM AȚI AJUNS AICI ?....VĂ PARE RĂU PENTRU ASTA?.... DE CE NU VORBIȚI ?....SOȚIA ȘTIE?.... SE SPUNE CĂ AVEȚI O AMANTĂ.... UNDE ȚINEȚI ASCUNSĂ TOATĂ AVEREA - CELE DOUĂ BIDOANE CU APĂ ȘI SACII CU GRÂU?.... CUM A FOST ACOLO DE UNDE VENIȚI?... Nu înțelegeam nimic... Priveam speriat așteptându-mi sfârșitul... Deodată s-a facut liniște și toți s-au dat la o parte... O mână mă cuprinde și mă ajută să mă ridic... NU-ȚI FIE TEAMĂ... E FELUL LOR DE PRIETENIE... HAI... EȘTI OBOSIT... DUPĂ CE TE ODIHNEȘTI AVEM FOARTE MULTE SĂ-ȚI POVESTIM... Și atunci am înteles... Ajunsesem...


  Va urma...

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

 "As propune sa ne amintim ceva haios din timpul liceului"
  Este un prim comentariu pe care l-am primit la una din postari...Vine din partea unui anonim dar eu il voi numi prietenul meu zero (nu ca valoare...ca reper...si-a dat seama ce chemare la joaca va fac )
  Sunt curios ce a insemnat , pentru fiecare , haios...
...Singura chestie haioasa pe care mi-o amintesc  , din timpul liceului , este imaginea mea...si imaginatia...ma indragosteam de cinci ori pe saptamana...nimeni nu avea scapare...de la blonda de la B pana la profa de mate....aveam niste fantezii si cu unul care se transferase de la liceul militar...imi placea directorul dur si intransigent...apoi eu si cu toti...fireste ca fiecare dimineata ma gasea transpirat , plangand cu capul sub cada...
...Imi amintesc uniforma , sapca si nelipsitii pantofi ciocati....cu trei numere mai mari si un pachet de vata bagati in ei...Declaratie de dragoste , Liceenii...Ruperea in figuri la discoteca...
...Dar voi ?...voi ?...hai sa comentam

Astazi am plans

... ASTAZI AM PLANS...bine , ascultam Adele cu al ei Some on like you , dar nu cred ca de asta...am plans asa , fara motiv...de fapt , de cand ma stiu , am plans asa , fara motiv...
 Am plans la propria-mi nastere.....va imaginati vreun motiv ?...Am plans cand m-am indragostit...Am plans cand m-am despartit...Am plans cand l-am descoperit pe Isus...Am plans cand m-am descoperit pe mine...Am plans la Titanic...Am plans la Meet Joe Black...am plans asa , fara motiv...
 Am plans cand am castigat primii bani , am plans cand i-am cheltuit...am plans asa , fara motiv...eram destul de beat ca sa gasesc unul...
 Am plans alaturi de prieteni...am plans cand mi-am dat seama ca nu-mi sunt prieteni...am plans cand m-am casatorit....am plans cand am ascultat Canon D...am plans asa , fara motiv...
 Iti spun , prietene...maine opreste-te...ridica fata la cer si cu mainile in sus striga cat poti...
...ASTAZI AM RAS...am ras asa , fara motiv

vineri, 17 ianuarie 2014

Pentru voi , prieteni

...Toata lumea are prieteni...si prietenii au prieteni...chiar si dusmanii au prieteni...daca prietenii prietenilor s-ar imprieteni cu prietenii dusmanilor atunci vom fi-cu totii-prieteni...dar daca dusmanii prietenilor s-ar imprieteni cu dusmanii dusmanilor atunci vom fi-cu totii-dusmani...???...
...Acest blog este deschis tuturor...prieteni , dusmani...30 de zile...oricine poate sa scrie ce vrea , cui vrea , cand vrea , despre ce vrea , despre cine vrea...veseli , tristi , bancuri , vanzari , cumparari , anunturi...este un blog al tuturor...30 de zile...ce vom fi apoi ...prieteni?...dusmani?...

   O sa incerc , timid , sa sparg gheata...M-ar bucura , sa va prindeti in joc...

                            ...PENTRU VOI , PRIETENI...
Iată... am acceptat... voi fi tot ce vreți...
Iată... îmi vând sufletul diavolului meu... și voi rămâne doar un punct negru...
Un punct negru... după acest joc în care mă frâng... mă frâng încet...
Credeam că fiarele se sperie de acest foc ce-mi calcă pe urme...
Dar acum port totul așa cum mi-am croit... după mine nu se va mai numi nimic...
Greșelile, iată, am încetat să le număr... nu am cui să mă mai întorc acasă...
Cât timp scriu... atât și exist...
Prieteni foști.... prieteni viitori...