5 minute

  Intins pe patul de spital , batranul isi asezase pe piept fotografia ponosita . Din cand in cand isi trecea degetele tremurande si slabite peste ea . Cu capul usor intr-o parte si ochii umezi se uita la ceasul vechi strans pe mana....11,55
  Copil fiind nu realizase ororile razboiului...printre ruine , intre doua bombardamente , jucau o minge facuta din ciorapi vechi...iar seara nu se putea opri din citit la lumina lampii . Isi amintea mersul pe bicicleta , moartea tatalui in razboi , primul sarut...Toate i se derulau in fata ochilor...Din intamplare privirea cade pe ceasul vechi strans pe mana....11,56
  Anii au trecut , ani grei de foamete dar fericiti pentru ca fata care smulsese primul sarut i-a devenit sotie apoi i-a daruit un fiu de toata frumusetea . Batranul isi aranjeaza , mai bine , ceasul vechi strans pe mana....11,57
  Erau fericiti si invidiati pentru dragostea lor . Atunci de ce a trebuit ca boala aceea necrutatoare sa-i loveasca sotia ?...neputincios a privit-o cum se stinge sub ochii lui...de la ea a primit ceasul...ceasul vechi strans pe mana....11,58
  Nu-i ramasese pe lume decat fiul de toata frumusetea care acum era un barbat cum rar vezi . La nunta lui , din pacate insa , langa batran era un scaun gol...Nu peste mult timp a venit pe lume nepotul...lumina vietii lui...l-a invatat tot ce stia...l-a invatat sa citeasca iar cifrele le-a invatat pe ceas...pe acest ceas vechi strans pe mana....11,59
  Cu ultimele puteri batranul isi da jos ceasul vechi strans pe mana...ridica fotografia...o lacrima i se scurge din coltul ochiului...toate imaginile de mai sus i se deruleaza iar , cu o viteza ametitoare...mana cade pe marginea patului si odata cu ea ceasul pe podea...ceasul vechi a mers o viata intreaga....uneori s-a oprit dar a fost reparat si a pornit iarasi...acum s-a oprit pentru totdeauna....12,00
  5 minute...atat avem...depinde de noi , de fiecare dintre noi , ce amintiri vom avea in aceste 5 minute...ultimele 5 minute
 Pentru ca atunci cand imbatranesti , nimeni nu mai bate la usa ta...Nici pestele de aur , nici marul de argint , nici manzul cu ochii lacrimati...Este putin trist...

...Unui prieten i-a placut articolul de mai jos dar nu intelege de ce se cheama Curba lui Mobius...
Asta e televiziunea...O banda Mobius...Pleci dintr-un punct , mergi numai in fata , fara sa te abati in dreapta si stanga...Culmea...Vei ajunge in punctul din care ai plecat...
...Pai , hai sa plecam...De pilda din punctul de maxima alerta a urgiei albe....Ajungem destul de repede la sarbatoarea importata a Sf Valentin si de ce nu Dragobete...1 martie si 8 martie , zile pline de spectacole striptease...Pastele ne gaseste pe toti piosi si smeriti...de 1 mai lumea se muta la mare...peste putin timp nu mai ai unde sa arunci un ac pe litoralul romanesc sufocat de turisti , la fel cel bulgaresc.....Romania se topeste , reporterii fierb oua pe asfalt...peste putin timp incepe scoala , cat te costa un ghiozdan plin....Vine Craciunul.....Vine revelionul....Vine revelionul ospatarilor...Vin sarbatorile pe rit vechi......Si ajungem , ghiciti unde?.....exact......in punctul de maxima alerta a urgiei albe...
...Si o luam de la capat...Ce-ar fi , daca intr-o buna zi i-am pune capat?...

Curba lui Mobius

 Desi extrem de putini prieteni imi dau calificative la fiecare postare in parte , foarte multi imi trimit mesaje cu idei si comentarii de tot felul...Asta fac acum , lupt sa infrang aceasta inertie...repet , trebuie sa devina un blog al vostru , al tuturor...sunt sigur ca fiecare are macar o chestie de spus...una mica...(asa cum am eu...bine , sotia a observat prima si se amuza teribil de chestia mea mica)...
..."Ce parere ai de zapada asta?...iti arde de bloguri?...nu ai altceva mai bun de facut?"...ma intreaba , de pilda , un prieten...
 Sincer , nu m-am gandit pana acum ce parere sa am de "zapada asta"...Ma simt si vinovat...Aud ca "zapada asta" naste tragedii peste tot...Dar tragedii covarsitoare...
  Un sofer blocat pe autostrada are lacrimi in ochi "...stiti cat consuma jeep-ul asta?...de cand sunt aici am consumat 50 de litri si nu mai am in buzunar decat vreo 12 milioane , cui pasa de mine?..."
  Un batranel aproape isi da ultima suflare , gata-gata sa moara de inima...nu de frig...dupa ce si-a curatat masina , a deszapezit in jurul ei si a plecat...altcineva a venit si a parcat in locul lui...
  Un sat intreg este acoperit de zapada...locuitorii sunt izolati...sa vina televiziunea , sa vina armata...sunt neputinciosi...pai ce , mai suntem in anii optzeci sa dea singuri la lopata?...
  Un avion cade...o tanara moare...toata familia este distrusa...cu ultimele puteri , insa , nu lasa haotic si la intamplare aparitiile la Antene , Protvuri si Realitati...mai intai tata apoi sora apoi mama apoi prietenul...va imaginati cat sunt de patrunsi?...ba , esti nebun?...fata a murit si tu te duci la Simona Gherghe in emisiune?...apoi te duci repede sa te schimbi in alte haine ca sa dai bine seara la Capatos?...
  Un reporter cu caciula trasa pe ochi , infipt in nameti , batut de viscol , tipa la noi sa fugim , sa nu ne ajunga din urma urgia alba...vorba lui Bobo (un alt prieten de-al meu) ce-ai gresit , ma sarmanule , te-ai basit in sedinta cu Voiculescu?...
...Dupa toate aceste drame , cu toate acestea , nu stiu ce parere sa am despre "zapada asta"...ma simt ca intr-o Curba a lui Mobius (din orice punct as pleca , oricat as merge , ma intorc in punctul de unde am plecat)...
...Dupa toate aceste "drame" , cu toate acestea , ma uit pe fereastra si vad un grup de copii cu sania...rad , se tavalesc , sunt uzi , obrajii imbujorati , puri si curati , zglobii...sunt aici , sub ochii nostri...Pret de o secunda ma vad pe mine acum zeci de ani...Da , prietene , acum stiu ce parere sa am de "zapada asta"...
...Si afara este atat de frig incat un caine , care incearca sa dea coltul , se rupe in doua...
  

A trecut o saptamana...blogul nostru-si intra-n mana

  Prieteni , a trecut o saptamana si cred ca este timpul sa ne cunoastem mai bine . La mine totul este invers . Mai intai imi fac prieteni si apoi incerc sa-i cunosc .
  Daca aveti vreodata nevoie de mine si vreti sa ma gasiti , nu este deloc complicat . Indiferent cu ce ajungeti in oras (masina , avion , tren , pe jos) intrebati de mine . De aici totul este simplu . Cum ati intrebat de mine respectivul o sa va bage in spital . Dupa doua - trei saptamani de terapie intensiva , vedeti ca in fata spitalului este o statie de autobuz . Urcati in primul care opreste (care opreste in statie nu in stalpul de langa statie) . Dupa ce urcati , coborati . Repetati asta de vreo trei ori pana ce soferul va baga inapoi in spital . Abia acum iesiti si luati un taxi pana la marginea orasului apoi va intoarceti doi kilometri pana vedeti o femeie batrana cu batic . Este bunica mea care s-a stins acum vreo doua saptamani dar mai iese seara pe marginea drumului . O sa va arate vila mare cu patru etaje . Ati ajuns . Exact in spatele ei este blocul meu , tot cu patru etaje , amestecate unul peste altul... 
 La etajul numarul...nu stiu ce numar are...cand a ajuns la blocul nostru primarita era prea obosita dupa atatea numere incat vedea culori . Eu sunt la cel maro - din moment ce viata mea e cam de cacat . In fine , ajungeti in holul de intrare (daca vreti sa intrati) care este acelasi cu holul de iesire (daca vreti sa iesiti)...sa tineti minte si sa nu le incurcati . Atentie , mare atentie sa nu calcati in...na...ati calcat...s-aveti noroc...e de la soborul de preoti care au sfintit apartamentul...desi le-am spus ca baia e in stanga acolo unde este aragazul pentru ca nu a mai avut loc in bucatarie...O sa va placa parchetul la nebunie...asa cum sta el randuit langa zid...gresia alba cu motive maro (tot de la soborul de preoti)...Puteti deschide larg  fereastra dintre sufragerie si dormitor . Daca va place tabloul acela de pe zid sa stiti ca nu este pictura....este nevasta-mea ca m-a enervat foarte tare aseara . Cand vreti sa plecati , chiar...nu plecati odata?...puteti iesi pe balcon . Ajungeti foarte repede jos . Dupa doua - trei saptamani de terapie intensiva vedeti ca in fata spitalului este...
  Ce ziceti?....Ati inceput sa ma cunoasteti?...

Un prieten imi scrie "Nu mai folosi atat de mult punctele de suspensie . Este foarte obositor in lecturare"
Scuze , nu mi-am dat seama . Le foloseam ca sa va las timp sa aplaudati (ca la un spectacol) . 
O sa incerc sa ma stapanesc .

Nascut pierzator

...A fi om inseamna sa pierzi...
Nu sunt de acord...a fi prost inseamna sa pierzi si a pierde inseamna sa fii prost...si eu sunt...doua zile am fost plecat la un campionat de backgammon (table - cum le spunem noi)...premii mari - de ordinul sutelor de milioane (vechi)...sistem eliminatoriu...inutil sa va spun ca , dupa 12 partide am fost eliminat...
...dupa ce am strans toti banii din casa si m-am imprumutat la un prieten - pentru a plati taxa de inscriere - am fost eliminat...atat am fost de prost...si nu ma refer aici la jocul in sine ci la faptul ca am crezut ca pot avea noroc...eu...
...cata disperare poate avea un om ?...cum poate sa creada ca poate infrange saracia ?...si totusi , ce ar trebui sa faca ?...sa se lase doborat?...sa munceasca din greu , pana la epuizare?...sa gandeasca pozitiv?...sa faca terapia cu ingeri?...sa intre in Akasha?...sa joace ultimii bani ai familiei la jocuri de noroc?...sa urmeze pildele lui Isus?...sa-si insuseasca ideile lui Osho sau Eckhart Tolle?...sa minta?...sa insele?...sa iubeasca si sa daruiasca neconditionat?...apoi sa munceasca iar , din greu , pana la epuizare?...
...si , daca cineva  incearca toate cele de mai sus (dar absolut toate) dar nu se schimba nimic?...
Tu ce crezi , prietene?...
poate ca , totusi...A fi om inseamna sa pierzi...

Visul

...Si dac-ai vrea , prietene , vreodata ,
Iubirea mea de munte s-o intelegi ,
   Din varful Omu fa-ti privirea roata
Si ai sa vezi minunea din Bucegi...

...Te-ai gandit vreodata ca viata ta se poate schimba 
intr-o clipa ?...Te-ai imaginat vreodata zambind ?...
Ai indraznit vreodata sa faci cu mana si sa lasi totul in
urma ?...Ai visat vreodata sa pleci fara sa iti pese de nimic ?...Nu...Nu , pentru ca iti este frica tot timpul...
Nu , pentru ca esti mintit tot timpul...Nu , pentru ca esti inselat si batjocorit tot timpul...Nu , pentru ca esti roman...Dar daca toate acestea se pot schimba intr-un minut ?...Ai avea incredere ?...
...Dincolo de nori...nimic si nimeni nu te poate atinge...nu esti trist , nu esti rau , nu esti urat...esti OM...Nu mai visezi - ca in multele tale nopti netihnite - ca zbori...acum chiar o faci...
...Nu este curios?...nu stim sa radem si sa fim buni...acolo sus , gravitatia trage in jos toata rautatea...parca suntem ingeri...recunoastem sau nu , avem lacrimi in ochi...ce putin ne trebuie ca sa fim fericiti...
...Bucura-te , razi , priveste cerul...acum nu mai trebuie sa visezi ci sa te bucuri de tot ce ai crezut ca este vis...indrazneste...si crede-ma , strain prieten , cand iti faci privirea roata o sa vezi cu adevarat paradisul...minune nu este ca existi....minune este ca existi aici...Dumnezeu te-a creat ca sa te bucuri de aceste locuri...fii fericit...
...si daca va trebui sa te intorci ,  intreaba-te unde este ACASA ?...acasa ar trebui sa fie acolo unde nu simti nimic decat ca existi...
...te-ai intors ?....atunci dormi...dormi si viseaza...nu te trezi...dimineata si-asa o sa strice totul...

Pistolarul

...Bătrânul Pistolar își mai privi o dată orașul... stătea la marginea lui , semeț , cu mâinile puternice strângând centura... sub pălaria cu boruri largi abia că se vedeau ochii albaștri pătrunzatori... din când în când , câte o pală de vânt făcea să fluture haina-manta dintr-o piele fină , lăsând să se vadă revolverul cu pat de fildeș...

...Își aducea aminte de vremurile în care construiseră orășelul... toți... mână de la mână... umăr lângă umăr... nimeni nu s-a dat în lături... s-au ajutat unii pe alții și toti i-au ajutat pe cei mai slabi...nimeni nu a fost lăsat la urmă si nimeni nu a fost lasat in urma...

...Își aducea aminte de vremurile în care hoția nu exista... și chiar atunci când apărea , zilele îi erau numărate... toti bărbații , cu mic , cu mare , luptau până la sacrificiu pentru cinstea lor și a orășelului lor...

...Își aducea aminte de vremurile în care orice conflict era rezolvat bărbătește , în centrul orășelului , în văzul tuturor... duel față în față... fără lovituri pe la spate...
...Își aducea aminte de vremurile în care tarfele își asumau și se mândreau cu munca lor... recunoșteau că sunt prostituate... unele aveau familii și chiar erau respectate... dar nici una nu dorea să pară altceva...
...Își aducea aminte de vremurile în care fusese ales șerif... cinstit... prin voia tuturor... nimic murdar... nimic mișelește... cei care nu-l plăcuseră la început nu l-au placut nici apoi... dar nu i-au ascuns asta... au fost cinstiți unii cu altii... au fost cinstiți cu ei însiși...
...Își aducea aminte de toate acestea și nu înțelegea... Încet , își șterge lacrima din colțul ochiului... Se întoarce... Face câțiva pași... Mai privește peste umăr la orășelul lui și oftează... Toți , dar absolut toți , numesc orășelul lui VESTUL SĂLBATIC... orășelul lui... amintirile lui...
...Si astazi numim cele de mai sus VESTUL SALBATIC...si ne amuzam...
...Incercati sa comparati fiecare imagine de mai sus cu ceea ce se intampla astazi...in civilizatie...
...Bătrânul Pistolar nu are ce căuta ACUM, ASTĂZI, PRINTRE NOI... nu mai trăim în VESTUL SĂLBATIC... suntem in plina ERA A CIVILIZATIEI...suntem fericiti in orășelul meu... al tău...

Prostituata

...O să vă spun totul așa cum a fost... bine , nu chiar tot... și nu în cuvinte... imaginația voastră o să vă ajute și o să mă ajute...

...Stăteam adesea în întuneric , fără vlagă , întins pe spate... eram gol și mă simțeam părăsit de Ea... Și atunci când nu mai aveam speranță o simțeam... simțeam alintarea Ei... mă dezmierda  și mă răsfăța... Nebun eram și într-o clipă eram la cer... apoi , repede , se cuibarea în vreun ungher numai de Ea știut...
...Zile , nopți , ore , ani... Era perfectă... Doream s-o părăsesc câteodată... Niciodată nu m-a întrebat de ce...Tot eu eram cel care nu am știut niciodată ce vreau de la Ea... niciodată nu mi-a spus NU... Când nu am obținut ceva de la Ea , orice , a fost din cauza ezitărilor mele... Ea mi se oferea mai mult decât puteam să cuprind cu mintea și cu simțirile... Nu mi-a refuzat niciodată nimic... Nu ar fi refuzat niciodată nimic...
...Nu am știut s-o iubesc... nu am crezut în Ea... deși a fost singura mea fericire...singurul meu DAR
...Asta a fost Ea... Iar eu , ca și mulți dintre voi , am nesocotit-o...
...V-ati dat seama ca vorbesc despre viata in sine...viata mea...Ea...pe care nu am pretuit-o  și , în clipele de rătăcire , deși Ea nu merita , am spus... E O CURVĂ... VIAȚA E O CURVĂ...
...Târziu am înțeles că , toti anii mei , nu viata mea a fost o curva...prostituata am fost de fapt eu... am fost o curvă... O CURVĂ A VIEȚII...

"foarte,foarte captivant...astept continuarea ...o idee de blog foarte interesanta.....BAFTA"
este al doilea comentariu primit...tot de la un anonim.....adica tot de la un prieten....daca pe primul l-am numit prietenul zero , de acum incolo toti sunt prietenii mei.....si prietenii nu primesc numere sau ierarhii...
...oricum , multumesc mult....vreau , insa , sa transform acest blog , usor , usor , intr-un loc al tuturor....fiecare sa intre si sa scrie ce vrea , sa comenteze ce vrea , etc...
...e greu...viata este din ce in ce mai rea si mai curva (chiar , poate o sa scriu ceva despre asta)...poate , tocmai de aceea avem nevoie de cat mai multe supape...blogul acesta se vrea una dintre ele...
...eu am rabdare....pentru ca , am incredere in voi , in PRIETENI...

Scaunul

 ... Imaginati-va un scaun din acelea vechi , cu spătar , cu lemnul scorojit... răsturnat într-un fel în care urâțenia lui e vizibilă de oriunde... toată lumea îl ocolește... nimeni nu se întreabă ce e cu el... e trântit la pământ și ca atare trebuie ocolit...

... un domn în frac , ținând o baghetă în mână , se apropie.... părul este răvășit.... ține ochii întredeschiși și fredonează într-una , neinteligibil... ridică scaunul de un picior și suflă în el... obrajii se umflă și se roșesc.... nimic... scaunul nu scoate nici un sunet... scoate de sub frac un arcuș și începe să-l frece de spătar cu mișcări ample... nimic... nici un sunet... decât mici așchii desprinse.... dezgustat , lasă scaunul așa cum l-a gasit și pleacă... bagheta lovește aerul în dreapta și stânga , în sus și jos... DIRIJORUL  își vede de drumul său...

...un domn îmbrăcat neglijent , ținând un stilou în mână , se apropie... părul este răvășit... ține ochii întredeschiși și bolborosește într-una , neinteligibil... ridică scaunul de un picior și încearcă să scrie pe el... nimic... decât mici așchii desprinse... dezgustat , lasă scaunul așa cum l-a gasit și pleacă... SCRIITORUL  își vede de drumul său...

... un olog se apropie... de fapt se târăște... zdrențuit , murdar... ține ochii larg deschiși... cu chiu cu vai , mai pe burtă , mai pe spate , într-un cot... reușește să prindă scaunul de un picior... începe lupta... se răstoarnă... îl răstoarnă.... când el , când scaunul... în cele din urmă așează scaunul așa cum trebuie să stea un scaun , cu cele patru picioare înfipte în pământ... nimic nu-l mai poate răsturna... chinul este departe de sfârșit... sleit de puteri , ologul încearcă să se ridice... puțin... puțin... cade din nou... iar se ridică... se sprijină... așează o mână... și a doua... încet , încet.... gata... a reușit... se așează cu fundul pe scaun... își ține respirația... privește în jur... încă o dată... abia acum răsuflă ușurat... tușește... o dată , de două ori... îl vede pe dirijor și începe să țipe la el... îl vede pe scriitor și începe să țipe la el... îi vede pe toți cei din jur și începe să țipe la ei... cu spume la gura...țipă , urla , dă din mâini  , dă din picioare... aruncă cu vorbe în dreapta și stânga...ocaraste si scuipa...și se amuză... dar nu va pleca si nu va lasa scaunul asa cum l-a gasit...POLITICIANUL  nu își vede de drumul său...

Paparazzi

Priveam cateva emisiuni si m-am gandit la un roman...de voi depinde daca il continuam sau nu...asadar...

PROLOG... Nimeni nu știe când a inceput totul... Sau mai bine zis cum a sfârșit totul... Nici măcar Străbunii (Cei Vechi - cum mai sunt numiți) ...Unii spun că un nor negru și gros a venit dinspre Țara Soarelui Rasare... Alții, cum că, un Război Arab a fost cauza... Pământul este pustiu acum... Suntem într-o vânătoare permanentă și inutilă - cu siguranță nu mai avem nici o resursă de hrană sau apă... Iar căldura aceasta sufocantă ne omoară încetul cu încetul... Mici legende se aud că, Altădată, aici era un colț de rai... Raiul... Și acum, dupa sute de ani, se vorbește că, totuși, mai există un tărâm unde totul este altfel - cu localnici care par a ști multe, foarte multe...Cu ochi sfredelitori, poartă - cu mândrie - la piept niște mașinării ciudate ce scot flash-uri orbitoare printr-o simplă apăsare pe un buton... Aceasta este povestea călătoriei mele în căutarea lor... a PAPARAZZI-lor...

CAPITOLUL I... Eram căzut la pamant și sute de fulgere luminoase mă sfredeleau... Roiau în jurul meu... În picioare.... Culcați.... Atârnați... Cărui trib căzusem oare victimă? ...Am încercat să mă ridic dar niște mâini m-au trantit din nou... SPUNEȚI-NE, CUM AȚI AJUNS AICI ?....VĂ PARE RĂU PENTRU ASTA?.... DE CE NU VORBIȚI ?....SOȚIA ȘTIE?.... SE SPUNE CĂ AVEȚI O AMANTĂ.... UNDE ȚINEȚI ASCUNSĂ TOATĂ AVEREA - CELE DOUĂ BIDOANE CU APĂ ȘI SACII CU GRÂU?.... CUM A FOST ACOLO DE UNDE VENIȚI?... Nu înțelegeam nimic... Priveam speriat așteptându-mi sfârșitul... Deodată s-a facut liniște și toți s-au dat la o parte... O mână mă cuprinde și mă ajută să mă ridic... NU-ȚI FIE TEAMĂ... E FELUL LOR DE PRIETENIE... HAI... EȘTI OBOSIT... DUPĂ CE TE ODIHNEȘTI AVEM FOARTE MULTE SĂ-ȚI POVESTIM... Și atunci am înteles... Ajunsesem...

  Va urma...

 "As propune sa ne amintim ceva haios din timpul liceului"
  Este un prim comentariu pe care l-am primit la una din postari...Vine din partea unui anonim dar eu il voi numi prietenul meu zero (nu ca valoare...ca reper...si-a dat seama ce chemare la joaca va fac )
  Sunt curios ce a insemnat , pentru fiecare , haios...
...Singura chestie haioasa pe care mi-o amintesc  , din timpul liceului , este imaginea mea...si imaginatia...ma indragosteam de cinci ori pe saptamana...nimeni nu avea scapare...de la blonda de la B pana la profa de mate....aveam niste fantezii si cu unul care se transferase de la liceul militar...imi placea directorul dur si intransigent...apoi eu si cu toti...fireste ca fiecare dimineata ma gasea transpirat , plangand cu capul sub cada...
...Imi amintesc uniforma , sapca si nelipsitii pantofi ciocati....cu trei numere mai mari si un pachet de vata bagati in ei...Declaratie de dragoste , Liceenii...Ruperea in figuri la discoteca...
...Dar voi ?...voi ?...hai sa comentam

Astazi am plans

... ASTAZI AM PLANS...bine , ascultam Adele cu al ei Some on like you , dar nu cred ca de asta...am plans asa , fara motiv...de fapt , de cand ma stiu , am plans asa , fara motiv...
 Am plans la propria-mi nastere.....va imaginati vreun motiv ?...Am plans cand m-am indragostit...Am plans cand m-am despartit...Am plans cand l-am descoperit pe Isus...Am plans cand m-am descoperit pe mine...Am plans la Titanic...Am plans la Meet Joe Black...am plans asa , fara motiv...
 Am plans cand am castigat primii bani , am plans cand i-am cheltuit...am plans asa , fara motiv...eram destul de beat ca sa gasesc unul...
 Am plans alaturi de prieteni...am plans cand mi-am dat seama ca nu-mi sunt prieteni...am plans cand m-am casatorit....am plans cand am ascultat Canon D...am plans asa , fara motiv...
 Iti spun , prietene...maine opreste-te...ridica fata la cer si cu mainile in sus striga cat poti...
...ASTAZI AM RAS...am ras asa , fara motiv

Pentru voi , prieteni

...Toata lumea are prieteni...si prietenii au prieteni...chiar si dusmanii au prieteni...daca prietenii prietenilor s-ar imprieteni cu prietenii dusmanilor atunci vom fi-cu totii-prieteni...dar daca dusmanii prietenilor s-ar imprieteni cu dusmanii dusmanilor atunci vom fi-cu totii-dusmani...???...

...Acest blog este deschis tuturor...prieteni , dusmani...30 de zile...oricine poate sa scrie ce vrea , cui vrea , cand vrea , despre ce vrea , despre cine vrea...veseli , tristi , bancuri , vanzari , cumparari , anunturi...este un blog al tuturor...30 de zile...ce vom fi apoi ...prieteni?...dusmani?...

   O sa incerc , timid , sa sparg gheata...M-ar bucura , sa va prindeti in joc...

                            ...PENTRU VOI , PRIETENI...

Iată... am acceptat... voi fi tot ce vreți...

Iată... îmi vând sufletul diavolului meu... și voi rămâne doar un punct negru...
Un punct negru... după acest joc în care mă frâng... mă frâng încet...
Credeam că fiarele se sperie de acest foc ce-mi calcă pe urme...
Dar acum port totul așa cum mi-am croit... după mine nu se va mai numi nimic...
Greșelile, iată, am încetat să le număr... nu am cui să mă mai întorc acasă...
Cât timp scriu... atât și exist...
Prieteni foști.... prieteni viitori...