... Imaginati-va un scaun din acelea vechi , cu spătar , cu lemnul scorojit... răsturnat într-un fel în care urâțenia lui e vizibilă de oriunde... toată lumea îl ocolește... nimeni nu se întreabă ce e cu el... e trântit la pământ și ca atare trebuie ocolit...
... un domn în frac , ținând o baghetă în mână , se apropie.... părul este răvășit.... ține ochii întredeschiși și fredonează într-una , neinteligibil... ridică scaunul de un picior și suflă în el... obrajii se umflă și se roșesc.... nimic... scaunul nu scoate nici un sunet... scoate de sub frac un arcuș și începe să-l frece de spătar cu mișcări ample... nimic... nici un sunet... decât mici așchii desprinse.... dezgustat , lasă scaunul așa cum l-a gasit și pleacă... bagheta lovește aerul în dreapta și stânga , în sus și jos... DIRIJORUL își vede de drumul său...
...un domn îmbrăcat neglijent , ținând un stilou în mână , se apropie... părul este răvășit... ține ochii întredeschiși și bolborosește într-una , neinteligibil... ridică scaunul de un picior și încearcă să scrie pe el... nimic... decât mici așchii desprinse... dezgustat , lasă scaunul așa cum l-a gasit și pleacă... SCRIITORUL își vede de drumul său...
... un olog se apropie... de fapt se târăște... zdrențuit , murdar... ține ochii larg deschiși... cu chiu cu vai , mai pe burtă , mai pe spate , într-un cot... reușește să prindă scaunul de un picior... începe lupta... se răstoarnă... îl răstoarnă.... când el , când scaunul... în cele din urmă așează scaunul așa cum trebuie să stea un scaun , cu cele patru picioare înfipte în pământ... nimic nu-l mai poate răsturna... chinul este departe de sfârșit... sleit de puteri , ologul încearcă să se ridice... puțin... puțin... cade din nou... iar se ridică... se sprijină... așează o mână... și a doua... încet , încet.... gata... a reușit... se așează cu fundul pe scaun... își ține respirația... privește în jur... încă o dată... abia acum răsuflă ușurat... tușește... o dată , de două ori... îl vede pe dirijor și începe să țipe la el... îl vede pe scriitor și începe să țipe la el... îi vede pe toți cei din jur și începe să țipe la ei... cu spume la gura...țipă , urla , dă din mâini , dă din picioare... aruncă cu vorbe în dreapta și stânga...ocaraste si scuipa...și se amuză... dar nu va pleca si nu va lasa scaunul asa cum l-a gasit...POLITICIANUL nu își vede de drumul său...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu