Excursia

 Toate faptele si personajele de mai jos sunt reale...Orice asemanare cu imaginatia este pur intamplatoare...Agentia de turism organizatoare a tinut sa ramana anonima...Eu nu am tinut si tot am ramas anonim o viata intreaga . 
 M-am hotarat intr-o dimineata in timp ce citeam o carte de calatorie plina de suspans-Mersul Trenurilor . Cu jaluzelele trase , sorbeam fiecare cuvant de pe ruta Orodel - Apele Vii , personalul de 9 . Cand am ajuns (cu intarziere) la Livezeni , nu am mai suportat tensiunea si am coborat...cu picioarele pe pamantul camerei mele . Asa pofta mi se facuse de o excursie ca as fi mancat si resturile de Pedigree ale catelusului meu...Noroc ca nu am caine...
...Aventurier din fire , am pus mana pe telefon..."Alo , alo...dati-mi va rog aeroportul...cat ?...20 de miliarde...ati innebunit ?...nu , nu vreau sa-l cumpar...dati-mi legatura cu aeroportul...alo , alo...aeroportul ?...nu sunteti aeroportul ?...aaa...sunteti centralista...duduie , dati-mi si mie la raionul de excursii...daca aveti si excursii second , folosite de altii , nu ma deranjeaza"...
  Si asa , iata-ma asteptand avionul care o sa ma duca in prima mea excursie...Intreb la ce ora e plecarea...Mi se spune sa astept zece minute , timp in care dorm cateva ore sub un geamantan...Ma trezesc brusc...Cechinuuuuu , cechinuuuuuu...Alerg repede in fata , femeile vin dupa mine , barbatii vin dupa femei , copiii vin si ei-cand te astepti mai putin...
  Cand ajungem suntem anuntati - la hotel - ca toti cei care au peste 30 de kg vor fi obligati sa manance cu un singur betigas . Receptionera ne spune ca nu are camere libere . Asteapta un grup din Romania...noi suntem ?...pai ce ?...romanii merg in doua picioare , au haine pe ei si vorbesc cu gura ?...Ne anunta ca masa este tip bufet si o gasim in fiecare camera pe bufet...Din pacate nu au mai avut paturi sa puna sub cearceafurile intinse pe jos...Avem apa non stop pentru ca doar ce s-a fisurat o teava , avem si aer conditionat...conditionat de plata a 5 euro pe zi...
...Va urma...sau mai bine , nu...NU ?...

Cadoul

  Mi-a trimis un mesaj o alta prietena , Laura V. , (tot) din Bucuresti , (tot) studenta la Psihologie...sunt un caz patologic din moment ce starnesc interesul profesionistilor in domeniu...
  "Blogul tau este trist si deprimant...de ce as citi niste texte apasatoare si dezolante" 
  Sincer e greu si pentru mine sa citesc asa ceva...mai usor imi este sa le scriu...de fapt nu fac decat sa pun in cuvinte ceea ce simt cu adevarat . Si asta in incercarea de a va provoca si a ma imprieteni cu voi toti...de a ma imprieteni cu prietenii mei...
...Un parinte a fost foarte fericit si surprins cand , de ziua lui , ghemotocul lui de fetita de numai 4 anisori i-a daruit o cutie mare , frumos ambalata...Cu lacrimi in ochi , mainile tremurande , a desfacut funditele si fara rabdare a rupt cutia...A ramas perplex si descumpanit...Cutia era goala...Privirea s-a incruntat...S-a intors rastit..."Este o gluma proasta , asa ceva sa nu mai faci niciodata , auzi , sa faci cadou o cutie goala , sunt foarte suparat"...
...Alergand spre camera ei , printre sughituri si suspine , fetita a strigat..."Nu este goala...este plina cu toata dragostea mea"...
   Prieteni , chiar daca nu gasiti nimic in acest blog , sa stiti ca este umplut cu toata dragostea mea...Multumesc...

Psihologie

  Cand suntem copii toti avem vise , aspiratii , incercam sa atingem nerealitati inimaginabile...De ce atunci cand suntem tineri suntem atat de imaginativi si atat de dispusi sa credem ?...Oare pentru ca suntem , inca , atat de nevinovati ?...Ce se intampla , oare , intre copilarie si maturitate , incat uitam toti cine suntem cu adevarat ?...
  Diferenta dintre copilarie si maturitate este abilitatea de a transforma visele tale in actiuni .   Copilul din tine crede  , in timp ce adultul din tine actioneaza . 
...Oare visele au fost prea mari pentru mine ?...Oare eu am fost prea mic pentru aceste vise ?...
...Totul este gresit...Dar nimic nu este cu adevarat gresit...

Stati aproape

"...Asta este...Voi merge mai departe..."
  Foarte des aud asta in jurul meu...Si , la fel de des , ii evit pe cei care spun asa...Pentru ca ceea ce nu au reusit ei sa inteleaga este faptul ca , nici viata si nici moartea nu au un sfarsit...sunt doar etape de eternitate...
  Stati aproape de cei care spun "Totul e bine asa cum este dar am nevoie si de...si de...si de..." . 
  Evit pe cei care se intalnesc pentru a discuta , serios si pretentios , orice decizii pe care comunitatea trebuie sa le ia...Ei inteleg totul si petrec zile in sir incercand sa arate cat de intelepti sunt...
  Stati aproape de cei care canta , spun povesti , se bucura de viata si ochii lor stralucesc de fericire...Fericirea este contagioasa...
  Stati aproape de cei care permit ca lumina iubirii sa straluceasca fara restrictii , fara recompense , fara teama de a fi fost inteleasa gresit...
  Indiferent de cum va simtiti dimineata , fiti pregatiti sa-i primiti in suflet pe cei care lumineaza lumina voastra mai departe...
  Uitam ca lumea nu este ce ne-am imaginat noi ca este...Daca intr-o zi cineva a spus "Esti urat" , cu numai aceste doua cuvinte au furat toata increderea noastra de sine...Si devenim urati si amarati...
...Stati aproape de voi...

Crucea

...Am incercat sa-l pacalesc pe Dumnezeu...Am carat crucea pe care mi-a dat-o , ceas de ceas , zi de zi , an de an...La un moment dat , cand nu a fost atent , am oprit si , cu un fierastrau , am taiat o bucata mare din ea dupa care am pornit din nou la drum...Oooooo...ce usoara este acum...Nu peste mult timp am dat de o prapastie...Pe partea cealalta totul era in pace si liniste dar aveam nevoie de un pod pentru a ajunge acolo...Am incercat sa folosesc crucea drept pod...Nu am reusit , putin prea scurta...
...Apoi mi-am dat seama ca eu insumi am taiat din cruce exact ce lipsea pentru a-mi permite sa traversez abisul...

Am invatat

...Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca . Tot ce poti sa faci este sa iubesti . Restul e     tacere...
...Am invatat ca , indiferent cat de mult imi pasa , primesc de la oameni nepasarea...
...Am invatat ca este nevoie de ani pentru a construi increderea si doar cateva secunde pentru a o distruge...
...Am invatat ca , uneori , atunci cand sunt suparat am tot dreptul sa fiu suparat...
...Am invatat ca , doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum ai vrea tu , nu inseamna ca nu te         iubeste cu toata fiinta...
...Am invatat ca familia ta nu va fi mereu acolo , pentru tine...
...Am invatat ca , indiferent cat de bun iti este un prieten , tot iti va face rau la un moment dat...
...Am invatat ca nu conteaza cat de rupta iti este inima , lumea nu se va opri pentru durerea ta...
...Am invatat ca , desi doi oameni se uita exact la acelasi lucru , pot vedea ceva total diferit...
...Am invatat ca viata ta poate fi schimbata in cateva minute de catre oameni care nici macar nu te     cunosc...

Trezirea

  Iata ce se intampla cu un blog in care nu scrii nimic o buna perioada de timp...cum era de asteptat , graficul vizitelor este in cadere libera...ca in viata...o viata in care nu faci nimic
  Si , tot ca in viata , stateam , priveam , oftam...dar nu faceam nimic...
  Pana cand o prietena despre care nu stiu mai nimic , decat ca se cheama Simona si este studenta in Bucuresti la Psihologie , a scris o poezie...m-a trezit...treziti-va si voi...
                                               ...multumesc...

Sa inteleg,a defini si a simti,si a gandi
Ramane-o creanga si ceva
Pe care stau,nu pot pleca…
Sa inteleg-Cum as pleca? Cum as putea?
Sau sa raman in viata mea!

Ma chemi acuma doar in vis
Sa vin, sa stau, cum mi-ai promis,
Sa rad,sa plang,in preajma ta
Sau sa-nteleg, ca nu pot sta…
Sau sa raman in viata mea?

Ma doare tot in viata mea
Ma doare nechemarea ta,ma doare gandul de-a pleca,
Sa stau aici..si nu pot sta
Sa vin sa plec altundeva,
Sau sa raman in viata mea…

Si-atunci ma-ntorc,in partea mea
Si-o dau in doua si ceva,
Caci vreau sa nu ajung candva,
Sa inteleg plecarea ta,sa-ti dau din ea,
Din viata, mea
Sa pot ramane-n viata ta!

                                                            by Simona Sim

Grafic Google

...Stiti sau nu , fiecare blog este monitorizat Google...graficul acestui blog este cel din stanga...am ajuns (in numai o luna si jumatate) la 1.700 vizitatori unici pe zi...pentru mine nu este inca un motiv de bucurie...implicati-va , scrieti , comentati , acest blog este al vostru
...Exista suferinta in viata...exista infrangeri...nimeni nu le poate evita...am ajuns la concluzia , insa , ca este mai bine sa pierd toate razboaiele luptand pentru visele mele decat sa fiu invins fara sa stiu pentru ce lupt...
...A iubi inseamna a suferi...pentru a evita suferinta nu mai trebuie sa iubesc...dar atunci as suferi pentru ca nu iubesc...prin urmare pentru a fi fericit ar trebui sa iubesc adica sa sufar...dar suferinta ma face nefericit deci sufar de prea multa fericire...dar eu sunt fericit ca iubesc...deci sunt fericit pentru ca sufar...

(sotiei mele)...8 martie

...Viata este prea scurta pentru a tine ferecate in inima cuvinte simple precum "Te Iubesc"...

 Nu te astepta sa primesti inapoi aceleasi cuvinte...precum o floare care sta deschisa in asteptarea unei albinute care s-ar putea sa nu apara niciodata...si atunci floarea moare...dar daca si-ar inchide petalele atunci ar muri cu siguranta...

 Dragostea este precum apa inainte de a se transforma in nor...este ridicata in sus , in ceruri , de unde poate vedea totul , constienta totusi ca intr-o zi va trebui sa se intoarca pe pamant...

 Dragostea este ca apa dupa ce s-a transformat in nor si apoi in ploaie...este trasa in jos , pe pamant...

 Iubirea este doar un cuvant...lasa-te in voia lui cu toata fiinta ta...

 Iubirea este doar un cuvant...pana cand cineva apare sa-i dea un sens...

Cutia

  Batranul a lucrat din greu toata viata lui...De dimineata pana seara a trudit...Cand simtea ca nu mai poate inchidea ochii si-si vedea fiul pe care il purta in minte si in suflet...
  Cand s-a pensionat a cumparat o ferma pe care a daruit-o fiului si a decis sa-si petreaca restul zilelor pe veranda casei mari . Nu deranja pe nimeni , nu cerea nimic la nimeni...Numai ca fiul a inceput sa se planga prietenilor in fiecare noapte pierduta la tot felul de chefuri si petreceri "tatal meu nu face nimic , isi petrece tot timpul pe veranda"...
  Pana intr-o zi cand a hotarat sa puna capat acestei situatii si sa scape de tatal sau care il incomoda...A construit o cutie mare de lemn , a mers pe veranda si si-a intrebat tatal daca ar vrea sa intre in ea . Tatal sau a ascultat . Fiul a urcat cutia in spatele camionului si a condus pana la marginea unei prapastii . Cand se pregatea sa arunce cutia a auzit pe tatal sau " Fiule , arunca-ma in prapastie daca vrei , dar te rog , pastreaza cutia...Copiii tai vor avea nevoie fara indoiala de aceasta cutie...pentru tine"

Astfel

  Drumul vietii este lung si dificil...uneori imposibil . Incercam sa calatorim in masura in care putem . Privind peisajele din jurul nostru intr-o viata intreaga ne dam seama ca este imposibil sa cunoastem si sa invatam totul...Ceea ce conteaza este sa ne amintim fiecare parte a calatoriei noastre astfel incat sa putem spune povesti...Pentru copiii si nepotii nostri...Putem spune minunile pe care le-am vazut si pericolele cu care ne-am confruntat...Si ei vor spune povestile urmasilor lor...Fara sfarsit...Nimeni nu poate merge inapoi dar toata lumea poate merge mai departe...
...Astfel , maine cand rasare soarele , tot ce trebuie sa spui este ca ai de gand sa traiesti ca si cum ar fi prima zi din viata ta...Priveste pe cei apropiati cu surprindere si uimire...Nu distruge nici un pod intre tine si ei chiar daca ai sentimentul ca de partea cealalta nu te asteapta nimeni...
...Astfel , incearca sa scrii o poezie...Chiar daca nu ai mai scris inainte si nu vei mai face acest lucru niciodata , vei sti macar ca ai avut o data curajul de a pune sentimentele in cuvinte...
...Astfel , zambeste fara oprire...Oamenii vor crede ca esti nebun dar zambetul este felul tau de a spune "degeaba...nu-mi puteti distruge sufletul"...Pentru prima data zambeste fara sa te simti vinovat , pentru ca bucuria nu este un pacat...Pentru prima data evita orice lucru care te face sa suferi , pentru ca suferinta nu este o virtute...
...Astfel , traieste ca si cum ar fi prima ta zi...O sa descoperi lucruri despre care nici macar nu ai stiut ca sunt acolo...Chiar daca ai trecut prin aceleasi locuri inainte si ai spus "buna dimineata" acelorasi oameni , de maine "buna dimineata" va fi diferit...nu va mai fi o simpla politete ci o forma de binecuvantare...
...Astfel , daca esti singur cand noaptea cade , mergi la fereastra si priveste cerul...Singuratatea este o minciuna...Universul este acolo sus pentru a-ti tine companie...
...Astfel , chiar de va fi ultima zi pe Pamant , bucura-te din plin pentru ca ai trait cu inocenta unui copil , ca si cum tot ce ai facut a fost pentru prima data...