Si , tot ca in viata , stateam , priveam , oftam...dar nu faceam nimic...
Pana cand o prietena despre care nu stiu mai nimic , decat ca se cheama Simona si este studenta in Bucuresti la Psihologie , a scris o poezie...m-a trezit...treziti-va si voi...
...multumesc...
Sa inteleg,a defini si a simti,si a gandi
Ramane-o creanga si ceva
Pe care stau,nu pot pleca…
Sa inteleg-Cum as pleca? Cum as putea?
Sau sa raman in viata mea!
Ma chemi acuma doar in vis
Sa vin, sa stau, cum mi-ai promis,
Sa rad,sa plang,in preajma ta
Sau sa-nteleg, ca nu pot sta…
Sau sa raman in viata mea?
Ma doare tot in viata mea
Ma doare nechemarea ta,ma doare gandul de-a pleca,
Sa stau aici..si nu pot sta
Sa vin sa plec altundeva,
Sau sa raman in viata mea…
Si-atunci ma-ntorc,in partea mea
Si-o dau in doua si ceva,
Caci vreau sa nu ajung candva,
Sa inteleg plecarea ta,sa-ti dau din ea,
Din viata, mea
Sa pot ramane-n viata ta!
by Simona Sim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu