Cadoul

  Mi-a trimis un mesaj o alta prietena , Laura V. , (tot) din Bucuresti , (tot) studenta la Psihologie...sunt un caz patologic din moment ce starnesc interesul profesionistilor in domeniu...
  "Blogul tau este trist si deprimant...de ce as citi niste texte apasatoare si dezolante" 
  Sincer e greu si pentru mine sa citesc asa ceva...mai usor imi este sa le scriu...de fapt nu fac decat sa pun in cuvinte ceea ce simt cu adevarat . Si asta in incercarea de a va provoca si a ma imprieteni cu voi toti...de a ma imprieteni cu prietenii mei...
...Un parinte a fost foarte fericit si surprins cand , de ziua lui , ghemotocul lui de fetita de numai 4 anisori i-a daruit o cutie mare , frumos ambalata...Cu lacrimi in ochi , mainile tremurande , a desfacut funditele si fara rabdare a rupt cutia...A ramas perplex si descumpanit...Cutia era goala...Privirea s-a incruntat...S-a intors rastit..."Este o gluma proasta , asa ceva sa nu mai faci niciodata , auzi , sa faci cadou o cutie goala , sunt foarte suparat"...
...Alergand spre camera ei , printre sughituri si suspine , fetita a strigat..."Nu este goala...este plina cu toata dragostea mea"...
   Prieteni , chiar daca nu gasiti nimic in acest blog , sa stiti ca este umplut cu toata dragostea mea...Multumesc...